Alina Gorghiu şi alegerile prezidenţiale. Noua „Elena Udrea” a politicii româneşti

Progresista Alina Gorghiu a intrat în campanie electorală. Alegerile interne pentru şefia PNL au marcat şi startul competiţiei pentru alegerile prezidenţiale din anul 2024.

Deşi până la acest moment mai sunt trei ani de zile, cei mai importanţi lideri ai partidului îşi fac deja socotelile. Iar de pe lista posibililor prezidenţiabili ai PNL nu putea să lipsească actualul vicepreşedinte al Senatului.

Într-un articol publicat chiar pe platforma adevărul.ro, intitulat „Misoginismul – cel mai periculos duşman al progresului!”, în care face pledoaria egalităţii de gen în politica românească, Gorghiu bate şaua ca să priceapă iapa – „Politica românească ar avea mult mai mult de câştigat dacă nu ar exista discriminare de gen. Atribute inerent feminine, precum capacitatea de multi-tasking, o orientare naturală către îngrijire, empatie, soluţionarea paşnică a conflictului, diplomaţie etc., ar ridica gradul de calitate al profesiei de politician!”.

„Orientare naturală către îngrijire”, „empatie”, „soluţionarea paşnică a conflictului”, „diplomaţie” etc., Alina Gorghiu enumeră exact atributele pe care electoratul le aşteaptă de la un preşedinte (apropierea de oameni este una dintre calităţile cel mai des indicate în sondajele de opinie), fie prevederi care ţin de atribuţiile preşedintelui prevăzute în Constituţia României. Atribute pe care, evident, se presupune că doar o femeie, eventual chiar Alina Gorghiu, le-ar putea întruchipa cel mai bine.

Candidatura la alegerile prezidenţiale este un obiectiv pe care orice politician aflat la vârful puterii şi-ar dori să îl treacă în cv-ul politic. Iar Alina Gorghiu nu face nicio excepţie de la această regulă.  Deşi, probabil, Gorghiu şi-ar dori să fie percepută de către electorat mai degrabă drept o „Maia Sandu” a politicii româneşti, atât profilul, cât şi traseul pe care l-a avut pe scena politică până în acest moment au generat percepţia că aceasta este mai degrabă o nouă „Elena Udrea” a scenei politice.

La fel ca în cazul Elenei Udrea, în lupta pentru atingerea principalului său obiectiv politic Alina Gorghiu mizează pe două arme: influenţa asupra preşedintelui Klaus Iohannis şi obţinerea controlului total asupra partidului. Dacă la Palatul Cotroceni are deja toate uşile foarte larg deschise (Klaus Iohannis avut o contribuţie uriaşă în alegerea Alinei Gorghiu în funcţia de preşedinte al PNL în anul 2014), pentru a obţine în mod informal şi cheile uşilor din Modrogran, Gorghiu trebuie să aştepte rezultatul Congresului din data de 25 septembrie.

Deşi Gorghiu munceşte din greu pentru ca toate astrele să se alinieze pentru a face posibilă candidatura acesteia la alegerile prezidenţiale, totuşi, actualul vicepreşedinte al Senatului a înregistrat săptămâna trecută o înfrângerea greu de digerat chiar şi pentru un stomac politic extrem de bine antrenat. Şi anume, ratarea obţinerii funcţiei de preşedinte al Senatului României – ca urmare a şantajului cu demisia pe care Florin Cîţu l-a făcut asupra preşedintelui Klaus Iohannis.

Care sunt, însă, motivele şi implicaţiile politice pentru care tandemul format din Klaus Iohannis şi Alina Gorghiu urmăreşte să pună mâna pe a doua funcţie de putere în arhitectura instituţională?

• Formarea unui pol de putere în interiorul PNL în contrapondere cu forţa pe care ar urma să o aibă Florin Cîţu în scenariul în care acesta va câştiga şefia PNL. Actualul premier a dat deja multiple semne că „beţia puterii” l-a ameţit cu mult înainte să fie ales preşedinte al PNL (impunerea lui Dan Vîlceanu în fruntea Finanţelor fiind doar unul dintre exemple) fapt care a stârnit numeroase îngrijorări la Palatul Cotroceni. Prin propulsarea Alinei Gorghiu în funcţia de preşedinte al Senatului, Cotroceniul încearcă astfel să-l neutralizeze pe Florin Cîţu şi să o impună pe Gorghiu drept lider informal al liberalilor;

• Securizarea funcţiei de preşedinte interimar în scenariul în care Klaus Iohannis se va confrunta cu o acţiune de suspendare din funcţia de preşedinte al României. În acest moment, dacă Iohannis ar fi suspendat pentru 30 de zile, funcţia de preşedinte interimar ar fi ocupată de USRPLUS-ista Anca Dragu – o situaţie care i-ar genera un disconfort psihic foarte mare actualului locatar al Cotroceniului;

• Crearea unei platforme pentru lansarea candidaturii Alinei Gorghiu la alegerile prezidenţiale – platformă care prevede inclusiv delegarea atribuţiilor prezidenţiale de la preşedintele României către preşedintele Senatului. Un joc politic şi de imagine prin care românii, dar şi liderii de la Bruxelles să o perceapă  pe Alina Gorghiu deja ca pe un „şef de stat” înainte de alegerile prezidenţiale din 2024 (conform deciziei CCR nr.784/2012 – „nefiind o putere delegată, ci proprie Preşedintelui României, reprezentarea statului poate fi delegată, printr-un act de voinţă expres, de către acesta atunci când consideră necesar).

Cu România la picioare, Elena Udrea a riscat totul pentru a candida la alegerile prezidenţiale din anul 2014. Într-un final, gestul s-a dovedit a fi unul fatal pentru cariera sa politică, Udrea fiind acum doar o prezenţă constantă pe holurile instanţelor de judecată. Acum a venit rândul Alinei Gorghiu să îşi încerce norocul. Iar îmbrăţişarea progresismului pare a fi lozul câştigător pentru liderii cu aspiraţii înalte. Rămâne de văzut în ce măsură poziţionarea Alinei Gorghiu ca reprezentantă de seamă a curentului progresist o va ajuta pe aceasta să îşi îndeplinească obiectivul politic de a deveni prima femeie care ocupă funcţia de preşedinte al României.