Când aceşti guvernanţi care pârjolesc totul în cale vor fi fugăriţi de la putere, disperarea va fi atât de mare încât va fi un teren prielnic pentru tot felul de forţe politice, extremiste, naţionaliste, anarhiste, antidemocratice şi chiar antieuropene. Se întâmplă deja în multe locuri în Europa şi prin alte părţi ale lumii şi ne putem aştepta la fenomene similare şi la noi.

Apariţia unei noi forţe politici, Alianţa 2020 USR-PLUS, este cât se poate de bine venită în actualul context politic. În acest moment, avem pe scena politică românească o formaţiune politică dintr-un altfel de aluat, diferită de tot ce a fost până acum: oameni normali, pregătiţi bine în domeniul lor, educaţi, unii cu ceva experienţă de guvernare şi, majoritatea dintre ei bine intenţionaţi, adică doresc să facă ceva bun pentru ţară. Aceasta este noua clasă politică, noii oameni, care par să fie mai aproape de prototipul politicianului din orice ţară civilizată şi cu tradiţie democrată îndelungată. Oameni noi care nu au ca scop principal îmbogăţirea proprie şi interesele meschine de grup.

USR şi PLUS sunt două formaţiuni care se completează foarte bine: partid parlamentar, au ceva structuri în teritoriu, pe care le pot dezvolta, au un program de guvernare, oameni cu experienţă de guvernare, au iniţiat anumite proiecte de succes (campania „Fără penali“) şi au făcut permanent opoziţie acerbă PSD-ului.

În 2019 avem pe lângă alegerile parlamentare, alegerile prezidenţiale. Rezultatul la europarlamentare va reaşeza practic scena politică românească. Este clar că PSD-ul se află în cădere liberă. Necunoscuta va fi partidul lui Ponta, dar şi rezultatul partidelor pe partea dreaptă a eşichierului politic, în special rezultatul Alianţei 2020 şi al PNL-ului. Dacă Alianţa 2020 pare că şi-a făcut temele, rezultatul PNL-ului va depinde de lista pe care o vor propune şi de campania care o vor face. Însă, este foarte posibil ca Alianţa 2020 să depăşească PNL-ul ca număr de voturi. Dacă diferenţa va fi semnificativă (mai mare de 2-4%), atunci este posibil ca Alianţa să propună, în mod îndreptăţit, candidat la preşedinţie. Fiind scrutin în două tururi, nu se poate spune că astfel se subminează şansele dreptei de a avea în continuare preşedinte.

Este adevărat că jocurile nu sunt încă făcute, foarte mult depinzând de cum se vor prezenta cele două formaţiuni în campania electorală. Marele avantaj al Alianţei este că a dat deja un semnal clar acelui segment de nehotărâţi care doresc să vadă un element de unitate şi înnoire al clasei politice din opoziţie şi vor merge la vot tocmai din acest motiv (şi nu sunt puţini în această situaţie). Cu atuurile deja menţionate, mă gândesc că Alianţa va obţine semnificativ peste 20%, foarte posibil mai mult decât PNL-ul.

De cealaltă parte, cu o listă nebuloasă, cu unii candidaţi controversaţi, fără mesaje şi program foarte clare, PNL-ul nu va putea genera un mare entuziasm în rândul alegătorilor indecişi. Dacă şi primarii marilor oraşe (dar şi ceilalţi primari) nu vor fi implicaţi în deciziile privind lista şi campania electorală, atunci este foarte posibil ca principalii vectori de imagine să fie demobilizaţi, PNL-ul putându-se îndrepta spre un mic eşec la alegerile parlamentare (comparativ cu rezultatul Alianţei).

Urmează doi ani de mişcări interesante pe scena politică românească şi tare m-aş bucura dacă aceste mişcări ale formaţiunilor politice nu vor viza doar obţinerea puterii (ca scop în sine), ci construirea, în mod ireversibil, a unui sistem democratic şi performant, care să promoveze şi să asume adevăratele principii şi valori în toate domeniile, de la educaţie şi sănătate, la economie şi justiţie, şi în cadrul căruia să nu mai fie posibilă accederea la putere a unor indivizi de teapa lui Dragnea şi compania!