Algoritmul din faţa buletinului de vot şi de ce greva cetăţenească nu e o opţiune

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

În ajun de alegeri europarlamentare, România de pe internet e împărţită între radicalii absenteismului şi cei care-i contrează. Mi-e frică de faptul că oricum România s-a născut absentă de la alegerile europarlamentare, iar discuţia pare densă doar în mediul intelectual de pe Facebook.

Claudiu Crăciun, Mihai Bumbeş şi alţii, cumva autointitulaţii lideri ai mişcării Uniţi Salvăm, au decis să iasă la rampă iar, după o absenţă din spaţiul public şi să promoveze o grevă cetăţenească. Şi la o primă discuţie totul pare logic. Nu are cine să ne reprezinte, clasa politică e coruptă şi vom sta acasă. Dar oare e aşa?

De ce cred că greşesc aceştia? Poţi face grevă cetăţenească. Să fii mai puternic şi să pui ştampila şi apoi să ieşi în stradă. Apoi, problema activiştilor din România e că baza lor de fani este atât de mică în realitate încât ar fi incapabili să dea un candidat. Nu legea electorală e stricată, drept dovadă număr 11 candidaţi independenţi, ci capacitatea lor de a propune un lider care să-şi asume un mesaj. Dar ca şi în cazul mişcării Uniţi Salvăm, problema mi se pare tocmai diluarea tuturor mesajelor. A fi anti e în regulă, dar dacă limitezi numărul de concepte împotriva cărora eşti. Nu poţi fi anti-orice.

Greva cetăţenească ar trebui să se afirme prin mobilizarea serioasă a unei mari mase de populaţie care să voteze pentru un candidat din rândul societăţii civile, care să creadă într-un om. Dar mesajul e diluat, iar Uniţi Salvăm sau oricum s-ar intitula ei, nu au fost capabili să dea lideri cu mesaj clar. Dincolo de slogane şi plimbări importante prin Bucureşti, cu acordul jandarmilor, mişcarea Uniţi Salvăm trebuia ca la aceste alegeri europarlamentare să dea un candidat, pentru a-şi arăta o relevanţă.

Contează votul tău? Puterea individuală e o iluzie. Puterea maselor e cea relevantă. Iar votul idealist nu e o soluţie care-mi place.

Atunci cum voi vota eu? Înainte de a înşira mai jos toate opţiunile, vă voi oferi gândirea mea, pe puncte.

1. Există vreun candidat sau partid pe care l-aş vota indiferent de ceilalţi candidaţi?
Nu.
2. Dacă vreau să votez pe cineva din această listă, are partidul său sau numele său vreo şansă să ajungă în Parlamentul European?
3. Dacă e vorba de un partid, pe lângă cei câţiva candidaţi care-mi sunt pe plac, există şi alţii pe care nu aş dori să-i votez?
4. Votul meu va influenţa şi intrarea lor în Parlamentul European? (adică partidul are şanse să dea mai mulţi oameni de pe listă în Parlament)
5. Dacă raportul dintre rău şi bine din această listă e avantajos, atunci votez.


Nu voi vota independenţi pentru că niciunul dintre ei nu m-a convins cu opţiunile sale. Cel mai prezent, Iulian Capsali, îmi este contrar opiniilor mele personale şi nu doresc o promovare suplimentară a habotnicismului religios, chiar dacă vorbim de un singur scaun. În plus, campania de promovare făcută de preoţii BIsericii Ortodoxe îmi este anostă, aşadar nu mă voi alia la aşa ceva.

Nu pot vota PSD pentru că vreau ca ţara asta să renunţe la umbrele FSN la 24 de ani de la revoluţia română. Nu vreau să votez pentru că mesajele lor naţionaliste mi s-au părut exagerate şi profitând de un momentum regional destul de potrivit. Nu vreau naţionalism în Parlamentul European şi nu vreau naţionalismul lui Victor Ponta. La fel cum nu pot pune ştampila pe o listă cu Dan Nica sau cu Maria Grapini.

Nu pot vota PNL pentru că nu pot vota un partid de dreapta care m-a dezamăgit făcând alianţă cu stânga doar pentru guvernare. Nu pot vota permanenta lor plimbare confuză pe spectrul ideologic. Şi, de asemenea, prefer să nu votez pe o listă unde singura candidată pe care o respect, Renate Weber, e pe poziţia a cincea.

Nu pot vota PP-DD. Din simplul fapt că orice e creat de Dan Diaconescu nu poate reprezenta România.

Nu pot vota Noua Republică pentru că Mihail Neamţu şi creştinism-naţionalismul lui mi se pare irelevant şi periculos. La fel, PNŢCD vine cu un mesaj creştin, anti-homosexual, anti-drepturile omului la nivel european. Cu un candidat pe care îl respect, Sebastian Bodu, dar cu mesaje mult prea tradiţionaliste, eu nu pot avea încredere în prestaţia lor.

Nu pot vota PRM. Pentru că nu. Acelaşi motiv ca la PP-DD.

Nu pot vota PMP din simplul motiv că am uitat să-l introduc iniţial în lista aceasta. Nu, cum zice un comentator mai jos, nu vreau să împart acelaşi aer cu Elena Udrea şi nu e o opţiune. 

Atunci? Aş vrea să o votez pe Monica Macovei, dar e şi Falcă pe lista aceea. Plus, PD-L nu mi-e cel mai simpatic partid, atât timp cât e şi Vasile Blaga acolo. Ce voi face? Voi aplica cele şase puncte ale mele de mai sus şi voi încerca să raţionez. În faţa buletinului de vot voi decide dacă pot contribui la ceva dorit de mine sau voi trimite, măcar cu un singur vot, un personaj anost în Parlamentul European.

În principiu, orice ar fi, nu mă alătur grevei cetăţeneşti pentru că mi se pare că nu aduce nimic nou. România a fost în grevă latentă de 24 de ani. Prezenţele noastre la vot sunt o ruşine, iar implicarea noastră serioasă în democraţie lasă de dorit. Nu e vina sistemului electoral, e vina unor alegeri făcute individual de fiecare dintre noi şi e vina latenţei pe care o simţim încontinuu.

Citeam astăzi despre votul pe internet al estonienilor. Dacă vi s-ar da opţiunea asta, aţi face-o? 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite