Alegerile din Germania arată că din istorie nu învăţăm niciodată nimic

Duminică dimineaţă, politologul Stelian Tănase a publicat pe blogul personal un text intitulat Deutschland über alles. Text prilejuit de faptul că, în ziua respectivă, erau aşteptaţi la urne peste 60 de milioane de germani care, prin votul lor, urmau să decidă în mâna cui vor încredinţa sarcina guvernării ţării pentru următorii ani.

Întors în urmă cu puţină vreme dintr-o călătorie la Berlin, dl. Tănase are avantajul de a fi cunoscut pe viu atmosfera campaniei electorale din cea mai puternică ţară a Europei. Dezinteres, convingerea fermă că UCD (CDU) şi Angela Merkel vor câştiga, fără mari probleme, pentru a patra oară, un fel de dulce somnuleţ de după-amiază în care traiul bun, lefurile destul de consistente i-au scufundat pe majoritatea germanilor, în pofida asaltului imigranţilor – cam asta era imaginea pe care i-a lăsat-o lui Stelian Tănase Germania în prag de alegeri.

Fotografia post-scrutin a ţării pare să fie foarte puţin mişcată prin raportare la cea de dinainte de data de 24 septembrie, după ce au fost date publicităţii exit-pollurile, rezultatele parţiale şi, în fine, rezultatele definitive ale scrutinului. Merkel a repurtat o victoria aşteptată (32%), însă a pierdut 8,5% faţă de alegerile din 2013, Partidul Liber Democrat (FDP) şi-a adjudecat 20, 5% din voturi, cu mai puţin de 5, 2 % decât în 2013. Se aşteaptă ca cele două partide plus Verzii (ecologiştii) să înceapă negocieri pe care unii comentatori politici le anticipează a fi dificile. Acestea s-ar putea prelungi chiar până în decembrie, însă chiar şi aceşti analişti admit că tot d-na Merkel va forma guvernul.

Surpriza neplăcută a alegerilor de duminică e că AFD, un partid de extremă dreaptă, a obţinut 12, 6% din sufragii şi că astfel şi-a asigurat intrarea în Parlament. AFD este un partid eurosceptic, anti-Islam, anti-imigranţi. Rezultatele lui neaşteptat de bune sunt unanim puse în sarcina greşelilor şi atitudinii mult prea permisive a omnipotentei doamne Merkel. Se mai vorbeşte despre faptul că nou venitul Martin Schulz a făcut o impresie proastă, iar SPD se complace de ani de zile într-o opoziţie extrem de obedientă şi o cvasi-fascinaţie pentru fustele doamnei Markel.

Opiniile în privinţa consecinţelor acestei noi situaţii sunt însă destul de divergente. Unii ne invită la calm, alţii fac referiri la precedente istorice din 1932-1933. Precedente care, după cum ştim, s-au decontat cum nu se poate mai prost pentru întreaga lume.

În comentariul publicat pe acelaşi blog de acelaşi Stelian Tănase luni dimineaţa, politologul ajunge la concluzia că Germania s-a dovedit o ţară predictibilă şi că astfel va rămâne şi pe mai departe. În schimb, inenarabilul şi, din păcate, tot mai nocivul, tot mai toxicul condei al lui Ion Cristoiu, veritabilă plagă a jurnalisticii româneşti, iar aşterne pe hârtie, pe cristoiublog şi în fiţuica penalilor Evenimentul zilei enormităţi în cascadă. Titanul din Găgeşti delirează şi distinge în rezultatele alegerilor din Germania o victorie o democraţie. Concretizarea faptului că în Germania votează poporul, iar în România - Doamne păzeşte şi iartă-l pe Ion Cristoiu! - ar vota Statul Paralel, Binomul.

Individul acesta tot mai jalnic, mai deplasat, mai iresponsabil, care mai are şi obrăznicia de a se pretinde cîteodată chiar istoric, cu mentalitate de activist numai bun de a fi trimis să lucreze la Academia de partid “Ştefan Gheorghiu”, se încăpăţânează ori se face a nu înţelege că istoria musteşte de exemple în care oamenii au votat greşit.

Opinia mea e că ceea ce s-a întâmplat duminică în cabinele de vot din Germania reprezintă încă o dovadă că din istorie nu învăţăm nimic.