Există trei variante de acţiune al reprezentanţilor „generaţiei corporatiştilor“ la nivelul Bucureştiului, iar ei au ales-o, cel puţin până acum, pe cea mai nepotrivită, şi anume, canibalizarea voturilor. Acest lucru va duce la disiparea voturilor şi la un eşec de proporţii în alegerile din Capitală, primul lor obiectiv politic asumat. Pragul electoral de 5% este un obstacol greu de trecut, iar mulţi dintre ei îşi fac iluzii că este suficient să transmită mesaje pe reţelele sociale pentru a deveni reprezentativi. Rezultatele din 2012 ar trebui să-i pună pe gânduri: Sorin Oprescu (USL) – 430.512 de voturi; Silviu Prigoană (PDL) – 134.555 de voturi; Vasile Horia Mocanu (PP-DD) – 74.290 de voturi; Nicuşor Dan – 66.649 de voturi; Gigi Becali (PNGCD) – 25.076 de voturi. O concluzie care se desprinde din datele de mai sus este că pentru a conta în lupta pentru funcţia de Primar General va fi nevoie să obţii voturile a cel puţin 300.000 de oameni, de zece ori mai mulţi decât au ieşit în toamna anului trecut în stradă, după tragedia de la Colectiv.

Celelalte două variante de urmat, mai complicate din punct de vedere al acţiunii politice, oferă, în schimb, şanse mai mari ca schimbarea clasei politice să înceapă în forţă cu cel mai important oraş al ţării, Bucureştiul.

Una dintre variante presupune coagularea „generaţiei corporatiştilor“ în jurul unor platforme politice deja existente, gen M 10 sau Uniunea Salvaţi Bucureştiul. Indiscutabil, Nicuşor Dan este cel mai bine plasat reprezentant al societăţii civile în opţiunile de vot din Capitală. O susţinere a lui din partea „generaţiei corporatiştilor“ este nu numai normală, dar s-a şi produs, într-o oarecare măsură, în 2012. Mare parte dintre votanţii lui Nicuşor Dan sunt din rândul celor care au ieşit în stradă, toamna trecută, când au reuşit să-l oblige pe Victor Ponta să-şi dea demisia din fruntea guvernului. În locul unor noi formaţuini politice care încep să-şi caute candidaţi, cum face Partidul „200 pentru Bucureşti“, o apropiere de Nicuşor Dan este mai mult decât logică, bineînţeles, dacă nu sunt alte interese la mijloc.

Ultima variantă este cea de a negocia cu PNL şi cu Ludovic Orban încheierea unui acord politic prin care liberalii să accepte un număr important de reprezentanţi ai generaţiei corporatiste pe listele electorale din Capitală şi, de ce nu, chiar candidaţi la unele dintre sectoarele Bucureştiului. Nicuşor Dan poate fi un bun primar şi la Sectorul 1, la fel cum şi Ciprian Ciucu, reprezentantul M10, poate fi o soluţie rezonabiă pentru Primăria sectorului 3.