Alegerile. Civilizaţia resentimentului

Uniunea Social Liberală va câştiga duminică alegerile parlamentare pe care le va pierde Alianţa România Dreaptă, după o campanie electorală care nici măcar n-a existat. Clasa politică românească se va primeni cu urmaşii baronilor (în Prahova, în Buzău, în continuare) şi va sfârşi prin a duce România şi mai departe de Europa.

Vă sunt cunoscute, poate, previziunile specialiştilor pentru Bătrânul Continent: în următoarele decenii, Europa va deveni o prelungire irelevantă a Asiei. Putem continua: în această prelungire irelevantă a Asiei, România va fi o prelungire irelevantă a Europei. Coeziune? Echitate? Adevăraţii beneficiari ai aderării fără integrare sunt absorbanţii fondurilor şi tinerii care au plecat să studieze şi să îşi facă un rost dincolo de gratii. 

Modernizarea statului a eşuat. Urmează marşul înapoi. Niciodată numărul lichelelor unite nu a fost mai mare decât în Parlamentul care stă să se nască şi să crească.

Un alt apel către lichele a ajuns nu doar inutil, ci şi ridicol. Farsa uninominală îşi va consolida consecinţele. Căci, ce am reuşit în toţi anii aceştia? Să facem din Dan Diaconescu un personaj politic frecventabil. Trăim strâmb: turnătorii sunt instanţe morale. Gabriel Oprea, permanent reevaluat, este general de Armată (acolo unde onoarea obişnuia să fie principala armă).  Plagiatorul Ponta e adulat de prietenii lui, falşii intelectuali. Năstase este la puşcărie, însă ţara pe care a gândit-o i-a supravieţuit politic. Ţara care îi votează pe Oprişan şi pe Mazăre şi pe Dragnea. România va fi toată un Teleorman gonflat, cu Mareşalul Somnului atotdormitând îngăduitor?

„Niciodată! Avem Opoziţia!”, îmi veţi spune. Serios? Mihai Răzvan Ungureanu? Încape cu parfum cu tot într-o scandare moldovenească din iarna revoltelor uitate. E pentru Băsescu, dar ne priveşte: „Ţi-ai adus spionu`/Să-ţi apere tronu`”. Ţopăitoarea soţie a domnului Cocoş? Dreptaciul Mihail Neamţu? Vă rog! Văzându-i usturoiul şi reperele culturale, mi se face îngrozitor de dor de domnul Mudava, ba chiar şi de Brătianu-Cartof. Tot înainte cu Ţara celor care îl au pe Naşu` în suflet? Nu, mulţumesc. România care contează trăieşte împotriva acestei clase politice înapoiate, rămasă în secole pe care le-am crezut încheiate, dar nu erau.

Previzibila victorie a USL sfârşeşte, de facto, un eşec mai amplu. USL va câştiga nu fiindcă are un proiect coerent pentru România, nu pentru că propune, colegiu cu colegiu, candidaţi mai competenţi, mai corecţi. Nu. USL va câştiga fiindcă persistăm în această epocă a postcomunismului românesc: civilizaţia resentimentului. Duminică se va înregistra victoria deplină a civilizaţiei resentimentului. Tabloul e clasic, însă, în urma telespălării creierelor (nu o luaţi ca atare, aşa e expresia; nu garantez pentru conţinutul cuvântului „creier”), reuşeşte încă să pară nou: tablou cu bogaţi urlând împotriva banilor. USL va învinge, aşadar, fiindcă joacă mai bine rolul ipocritului, singurul care aduce, aici, în Est, constant, profit politic. Civilizaţia resentimentului este, în definitiv, revanşa primitivismului. Se va înţelege mai târziu sau, mai degrabă, niciodată: înavuţirea ilicită nu se poate încheia acolo unde fiecare adevăr cunoaşte un preţ pentru care e schimbat pe o minciună.