Alegerile anticipate: un joc de alba-neagra cu Constituţia

Klaus Iohannis şi Ludovic Orban FOTO Inquam Photos/Alberto Grosescu

Zilele acestea este la modă în spaţiul public discuţia despre dizolvarea Parlamentului şi organizarea de alegeri generale anticipate. Ba chiar, acum câteva zile, Ludovic Orban şi Klaus Iohannis s-au întâlnit şi au agreat că "cel mai bine pentru România este să organizăm anticipate", după cum a declarat la finalul consultărilor chiar premierul.

În ce situaţie pot fi organizate anticipatele? Constituţia României are în vedere o singură ipoteză, foarte bine definită: imposibilitatea formării majorităţii parlamentare pentru învestirea unui guvern. Deci, dizolvarea legislativului şi organizarea anticipatelor sunt remediul pentru depăşirea unei crize politice (ţara nu este şi nu poate fi guvernată).

Există în prezent această criză? Nici pe departe! România are un guvern funcţional. Că acesta nu are parte de o majoritate confortabilă ca să îşi treacă toate propunerile prin Parlament, da, într-adevăr. Vrea Guvernul să promoveze un pachet de măsuri şi nu are parte de susţinere? Bun, pentru asta există mecanismul politic al negocierii, nu este necesară dizolvarea Parlamentului.

Pentru ca Preşedintele să poată dizolva Parlamentul trebuie ca acesta, pe durata a 60 de zile, să respingă cel puţin două propuneri de învestire a Guvernului. Aşadar, este necesar ca România să stea într-o criză politică provocată de cei care doresc anticipate, cu un guvern interimar cu atribuţii limitate, timp de cel puţin cinci luni (două luni până la dizolvare + trei luni din momentul dizolvării până la organizarea alegerilor - art. 6, alin. (2) din Legea nr. 208/2015, care obligă anunţarea datei alegerilor cu 90 de zile înainte).

Cât despre condiţia respingerii a două propuneri de echipă guvernamentală, aici avem următoarele variante: ori partidele parlamentare se înţeleg şi votează împotrivă în bloc, refuzând practic să creeze o majoritate (îmi vine greu să cred că se poate întâmpla, dat fiind contextul politic); ori Preşedintele îşi încalcă atribuţiile constituţionale şi numeşte de cel puţin două ori candidaţi care nu pot întruni majoritatea, aşa cum va reieşi în urma consultărilor.

În ambele situaţii de mai sus, comportamentul autorităţilor este neconstituţional. De ce? Constituţia ne oferă o soluţie care să răspundă la o problemă clară: imposibilitatea formării unei majorităţi parlamentare pentru învestirea Guvernului. Să provoci acea problemă doar pentru a putea aplica soluţia reprezintă o fraudă la Constituţie, adică utilizarea anumitor prerogative în alt scop decât cel pentru care ele au fost consacrate.

Textul care permite dizolvarea Parlamentului a fost gândit pentru un singur tip de situaţie: atunci când configuraţia politică nu permită sub nicio formă să se constituie o majoritate care să susţină un guvern. Atât! Nu pentru situaţiile în care Preşedintele proaspăt ales vrea să profite de avantajul său electoral pentru ca partidul din care provine să câştige la scor. Parlamentul, Preşedintele şi Guvernul au culori politice diferite, iar iniţiativele nu trec pe bandă rulantă? Foarte bine, dialogul este de esenţa democraţiei. Să ne ferească Dumnezeu de un Legislativ format din yesmeni, care se comportă doar ca o anexă a Guvernului.

Rămâne de văzut ce se va întâmpla mai departe, dar vă rog să nu uităm că statul de drept cel mult clamat şi protejat în ultimii ani înseamnă, în primul rând, respectarea Legii fundamentale. Aşa că, domnule Preşedinte, îmi permit să vă întreb la final: aţi fost ales pentru al doilea mandat autocaracterizându-vă un cavaler al apărării statului de drept, de ce sunteţi acum promotorul unui demers care înfrânge spiritul celei mai importante componente a acestuia?