Iată că s-a încheiat una dintre campaniile electorale ce va fi studiată în şcolile de ştiinţe politice. A fost o campanie plină de specificităţi curioase şi reprezintă o premieră în România post-decembristă. La 30 de ani de la căderea comunismului vom fi avut „Campania care n-a fost niciodată”.

Observatorul neimplicat politic, iubitor de fotbal şi atent la viaţa cetăţii, poate spune că niciun candidat nu a jucat la potenţial maxim. A fost un meci ca o finală de Cupă Mondială, în care o echipă deschide repede scorul şi, apoi, porneşte un joc de uzură, cu faulturi la mijlocul terenului şi degajări din apărare, bucurându-se la fiecare pasă greşită a adversarului. De cealaltă parte, echipa condusă încearcă să iasă la joc, dar o face cu foarte puţine eforturi, concentrându-se ca nu cumva să încaseze un al doilea gol, sperând la egalare dintr-o fază fixă. 

Spectatorul ştie clar că se joacă tot ce nu se fluieră, dar el, din tribună, fluieră, pentru că jucătorii nu par să „îşi dorească mai mult victoria”, deşi comentatorul a tot repetat că „timp ar mai fi”, iar arbitrul e mult prea îngăduitor în raport cu importanţa meciului.

Ar fi nedrept să spunem că am asistat la un meci imaginar de 1–0 între acel „Grande Inter” al lui Helenio Herrera împotriva Inter-ului condus de Jose Mourinho (care l-ar fi avut pe Diego „Cholo” Simeone ca secund), ci, mai degrabă, am fost martorii unui meci între o echipă cu o defensivă „piţurciană” (că, deh, băieţii nu prea ştiu cu „coţofana”) împotriva unei echipe fără identitate, fără suporteri, fără antrenor şi fără individualităţi.

Privind către loturile care au făcut deplasarea, observăm că nu a existat nicio mişcare construită pe vreun val de emoţie. Niciun candidat nu a excelat prin carismă sau magnetism. În ceea ce priveşte presa, partizanatul şi îndârjirea au fost la cote joase. Anticampania a fost la nivelul unui MiG prăbuşit. Mobilizarea în social media este similară cu cea creată la un meci de baraj pentru evitarea retrogradării. Discuţiile aprinse, în contradictoriu, purtate în ofensivă, în sprijinul unui candidat, au lipsit pe ici-colo, în punctele esenţiale. Fanii care însoţesc echipele nu seamănă deloc cu cei care au însoţit Boca şi River, pentru finala Copei Libertadores, anul acesta, la Madrid.

În rândurile de mai jos nu vom trece în revistă „primul unşpe” al echipelor care au trecut de faza grupelor, ci, ne vom uita superficial la: echipă, căpitan, linie de clasament şi lot, într-o ordine aleatorie.

 

Echipa Respect. Educaţie. Performanţă.

Căpitan (candidat)

Theodor Paleologu a jucat în străinătate, în campionate puternice, pentru echipe cu renume. Are indiscutabile calităţi tehnice, viziune, este un „regista”, mai degrabă decât un 9 clasic. Un fel de Pirlo în perioada Brescia, care începe să-şi descopere poziţia în teren, dar care nu are suficiente meciuri în picioare, însă, poate da pase cu tot cu şut unor atacanţi de calibru.

Linie de clasament (rezultate obţinute în campanie)

Echipa a reuşit câteva meciuri bune, a obţinut rezultate decente împotriva unor echipe mai bine cotate. Jucătorii au intrat des în conflicte cu arbitrii, dar au marcat câteva goluri în momente importante. Punctul slab al echipei este defensiva şubredă. Nu joacă aşa cum o făcea Leicester sub Claudio Ranieri, dar este surpriza acestei competiţii. 

Lot (partid)

Lot modest, au revenit câţiva jucători care nu mai erau în activitate, dar nu cum a făcut-o Roger Milla în '90. Au reuşit câteva transferuri care au stârnit, deopotrivă, admiraţie şi controverse. O echipă mică, dar bine organizată.

 

Echipa Luptăm pentru fiecare român

Căpitan (candidat)

Viorica Dăncilă, un 8-ar box to box, care, prin multă muncă şi pase sigure către titularii cu multe selecţii, a reuşit să îşi păstreze locul în echipă. A evoluat peste aşteptări, deşi a luat multe cartonaşe, e la un pas de marea finală.

Linie de clasament (rezultate obţinute în campanie)

Nu a obţinut nicio victorie la scor şi a pierdut meciuri în care pornea cu prima şansă, dar a ajuns în fazele eliminatorii. Fiind o echipă de tradiţie, are o linie de clasament sub rezultatele istorice ale predecesorilor. Cu toate astea, problemele apar doar dacă ratează accesul în finală, altfel, în condiţiile date, va fi considerată o campanie de succes.

Lot (partid)

Fostul căpitan al echipei a fost prins dopat, la un amical jucat cu mult timp înainte de preliminarii, şi este suspendat, în timp ce lotul este decimat de accidentări şi de transferuri. Cu toate acestea, centrele de copii şi juniori din teritoriu pot suplini lipsa unui lider marcant, prin mobilizare şi devotament pentru culori.

 

Echipa Respekt pentru toţi

Căpitan (candidat)

Kelemen Hunor, un mijlocaş lateral stânga, care poate juca şi în partea dreaptă. Nu îşi doreşte să fie jucătorul cel mai bun, dar urmăreşte să fie selecţionat în echipa turneului.

Linie de clasament (rezultate obţinute în campanie)

O echipă asemănătoare cu Athletic Bilbao, are rezultate decente raportate la politica clubului. Va rămâne mult timp o echipă de mijlocul clasamentului. Are câteva prestaţii surprinzătoare obţinute recent, la deplasări în Neamţ sau Dâmboviţa.

Lot (partid)

Au dubluri pe toate posturile, dar nu se remarcă prin individualităţi.

 

Echipa Fericiţi în România

Căpitan (candidat)

Dan Barna, un fundaş central cu alonjă, care stă foarte bine din punct de vedere fizic. Un jucător asemănător ca stil fundaşilor echipelor nordice, lipsit de calităţi tehnice, care poate face bine marcaj zonal, dar este uşor depăşit în duelurile unu la unu. Nu are o poziţionare solidă la fazele fixe şi nu iese cu pasă din apărare, dar este tânăr şi poate creşte, însă, presiunea unui turneu final pentru care a fost convocat prea devreme, îl poate timora. Nu are relaţii bune cu antrenorii de legendă, dar tinerii îl privesc cu încredere.

Linie de clasament (rezultate obţinute în campanie)

Echipa a obţinut rezultate bune, atât la meciurile jucate acasă, cât şi în deplasări grele, însă, un cartonaş roşu neaşteptat, la o fază la care arbitrul nu a fluierat, dar s-a intervenit cu VAR, pare că i-a scos din formă. Totuşi, prestaţia din ultimele meciuri dă speranţă la o calificare, in extremis, în finală, fapt ce ar ridica substanţial moralul echipei.

Lot (partid)

Un lot subţire, format din jucători neexperimentaţi, care joacă violent şi iau des cartonaşe galbene, dar cu o bună organizare de joc. Având un lot redus din punct de vedere numeric, lipsa unor rezerve capabile să suplinească titularii cauzează oboseală cronică în jocul echipei.

 

Echipa Un om

Căpitan (candidat)

Mircea Diaconu, un 9 fals, care ştie cu mingea, stă bine în teren la meciurile amicale, dar nu are suficientă pregătire fizică pentru un turneu final. Nu are tehnică în regim de viteză şi nici nu joacă cu capul sus, nu se informează în raport cu poziţionarea celor două extreme care îl susţin atacând poarta.

Linie de clasament (rezultate obţinute în campanie)

O linie de clasament sub aşteptări, deşi a obţinut câteva victorii, a pierdut prea multe meciuri pentru a spera la un loc în finală.

Lot (partid)

O echipă fără chimie şi fără energie. Nu este clar cine ia deciziile: finanţatorul, antrenorul sau secundul. Directorul tehnic, preparatorul fizic şi scouter-ul nu mai fac deplasarea cu echipa. Cei mai mulţi jucători sunt cu gândul la transferuri în următoarea perioadă de mercato. 

 

Echipa Pentru o Românie normală

Căpitan (candidat)

Klaus Iohannis, un portar sigur, cu un bun joc de picior. Un Oliver Kahn calm, adept al teoriei axului central. A reuşit să aibă, într-un târziu, zece jucători în faţa sa cu care să poată să înceapă construcţia. Nu este foarte entuziasmat de meciurile amicale, dar a fost providenţial în momentele dificile cu care s-a confruntat echipa.

Linie de clasament (rezultate obţinute în campanie)

Au fost meciuri în care s-a jucat la egal şi meciuri în care înfrângerea era evidentă, dar, rezultatele recente îi fac pe pariori să creadă că echipa are prima şansă în finală.

Lot (partid)

S-au făcut schimbări la echipă, s-a construit în jurul unui jucător provenit din academie, s-au adus jucători care au intrat titulari şi s-au obţinut rezultate bune.