Alegeri prezidenţiale cu sfârşit aşteptat?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Suntem în plină campanie electorală, deşi nu oficial, iar lupta pentru ocuparea postului de preşedinte al României pare mai degajată decât oricând. În cursa electorală mulţi s-au arătat dispuşi să se arunce, însă puţini vor fi însă cei care vor reuşi să strângă cu adevărat semnăturile necesare.

Ce a fost!

România a avut, după 1989, patru preşedinţi democratic aleşi: Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Traian Băsescu şi Klaus Iohannis. Pe lângă cei patru menţionaţi mai sus, Nicolae Văcăroiu şi Crin Antonescu au ocupat şi ei accidental şi pe termen scurt această poziţie.

Ion Iliescu şi Traian Băsescu sunt cele două personalităţi politice ce au obţinut din partea alegătorilor un al doilea vot majoritar pentru mandatul de preşedinte. Emil Constantinescu a fost eliminat complet de pe scena politică în urma eşecului mandatului său, iar Klaus Iohannis se luptă acum pentru cel de-al doilea mandat şi rămâne de văzut dacă îl va şi obţine.

România este considerată republică semi-prezidenţială, adică în care rolul preşedintelui este important, dar nu prea. În fapt, dacă preşedintele s-ar limita la rolul său constituţional, bătălia pentru această funcţie nu prea ar avea relevanţă. Cu toate acestea actorii ce au ocupat această poziţie cu rol de mediere s-au folosit de ea pentru a susţinute un anumit partid politic sau grupări politice din interiorul partidelor, fapt interzis. Nici actualul preşedinte nu a ezitat să utilizeze funcţia pe post de tribună politică.

Conform constituţiei României un cetăţean poate ocupa această funcţie de maxim două ori, după care nu mai are dreptul să candideze. Deci practic  Klaus Iohannis se bate pentru ultimul său mandat de preşedinte.

Cine se va bate cu cine?

Mulţi sunt cei care s-au arătat mari şi tari afirmând că se vor lansa în cursa prezidenţială. Numărul pretinşilor candidaţilor este atât de mare încât nici nu are rost să îi mai amintim pe toţi.

Însă legislaţia prevede că fiecare candidat trebuie să strângă cel puţin 200.000 de semnături pentru a putea să fie înscris în cursă. Acum suntem în plină campanie de colectare a acestor semnături şi în afară de principalele partide politice nimeni nu pare a fi interesat de strângerea lor.

Dacă la alegerile pentru parlamentul european am văzut ceva agitaţie în stradă, ea acum nu mai există. În afară de alianţa USR-PLUS, nu putem identifica nici un partid sau candidat care real ar strânge semnături. Deci de independenţi nici nu poate fi vorba, decât dacă vom asista la o fraudare a strângerii de semnături.

În ceea ce priveşte partidele principale, se ştie că se face colectarea prin intermediul structurilor locale, fiecare având un număr impus de semnături necesare a fi strânse. O parte din ele se colectează de la membrii de partid, simpatizanţi şi rudele acestora, o altă parte se completează de obicei utilizându-se bazele de date existente în aparatul de stat şi la care au avut sau au acces.

Tocmai de aceea consider că doar principalele partide vor avea candidaţi: PSD- Viorica Dăncilă, PNL- Klaus Iohannis, alianţa USR-PLUS- Dan Barna, UDMR- Kelemen Hunor şi PMP- Teodor Paleologu. Ultimii doi vor utiliza tribuna oferită pentru a-şi creşte notorietatea, dar şi pe cea a partidelor din care fac parte, deci vor avea o libertate mai mare de acţiune.

Cum vor decurge treburile?

Numărul mare de candidaţi va favoriza actualul preşedinte, dar numai în primul tur de scrutin, unde va reuşi să obţină cel mai bun procent, dar cu siguranţă nu majoritatea necesară pentru a nu se ajunge în turul II.

În această perioadă se prezintă public diferite sondaje şi toate cu scopul de mobilizare sau de-mobilizare a unui anumit tip de electorat. Informaţiile nu sunt credibile şi sondajele nu mai reprezintă de mult unităţi reale de măsură ci instrumente de manipulare a opiniei publice.

Se încearcă mediatic crearea impresiei că Klaus Iohannis are deja asigurat un al doilea mandat. Adevărul este că bătălia nu a început cu adevărat şi ea se va desfăşura în turul II.

Dar cine va intra totuşi în mare finală?

Două nume, prin puterea partidelor şi mesajelor pe care le poartă, au şanse reale: Viorica Dăncilă şi Dan Barna. Mulţi subestimează voturile pe care candidatul PSD le va obţine, tot aşa cum au subestimat puterea acestui partid la alegerile parlamentare precedente.

În fapt, PSD are la moment prima şansă la turul II, dar nu se poate spune că au prima şansă pentru câştigarea finalei. Structura de partid va împinge pe candidatul Viorica Dăncilă undeva la 20%.

USR-PLUS, prin Dan Barna, prezintă dezavantajul structurii de partid, dar şi afilierii unor susţinători la candidatul Klaus Iohannis, dar prezintă avantajul unei popularităţi ridicate a mesajului pe care îl duce. Toţi ceilalţi candidaţi poartă ştampila de "foşti", adică membri ai clasei politice care a delapidat România în ultimii 30 de ani. Dan Barna este relativ nou în acest joc, fapt care în avantajează.

Cine îl poate învinge pe Klaus Iohannis?

Realitatea şi trecutul arată că PSD are şanse mici să obţină majoritatea în turul II. Asta înseamnă că Viorica Dăncilă s-a pornit în cursa electorală nu cu gândul să o şi câştige, căci notorietatea ei publică este afectată de uzura funcţiei de premier.

Nu acelaşi lucru se poate spune despre Dan Barna. El se va apropia în procente de candidatul PSD şi are şanse să îl şi depăşească în turul II dacă vine cu o retorică potrivită. Dacă va alege în preliminarii un non-combat cu Klaus Iohannis, nu va avea şanse să intre în turul II deoarece totul va fi asimilat de electorat ca un blat cu actualul preşedinte şi atunci de ce să votezi copia când ai la dispoziţie originalul.

Dacă totuşi va intra în turul II, şi asta depinde numai de el, atunci are şanse mari să îl şi bată pe Klaus Iohannis.

Spun acest lucru deoarece în lipsa unui blat PNL-PSD, partidul aflat la guvernare ar trebui să prefere varianta unui preşedinte nou şi nu a celui existent. Sau cel puţin aşa se prezintă public: într-o opoziţie totală faţă de omul politic Klaus Iohannis.

Ori pe structura de partid PSD poate direcţiona voturi către Dan Barna, de la care există cel puţin aşteptarea să joace corect rolul constituţional de preşedinte şi ulterior să renunţe la partizaniatul politic cu formaţiunea ce la impus.

Dan Barna poate strânge şi voturile nemulţumiţilor de dreapta, inclusiv cele care provin de la ceilalţi candidaţi înscrişi în cursa electorală, în timp de Klaus Iohannis pare greu de crezut că va mai acumula ceva suplimentar în cazul în care acesta va fi contracandidatul său.

Dar blaturi politice noi am mai văzut.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite