Poate părea paradoxal, dar tinereţea lui Victor Ponta (tinereţe din perspectivă politică) reprezintă, din punctul meu de vedere, cea mai mare povară a sa. Pentru că e aproape ireal ce îndoctrinat poate fi, în sensul cel mai rău al cuvântului, un om care şi-a petrecut cea mai mare parte  a vieţii după revoluţie.

Explicaţia e foarte simplă: domnul Ponta nu-şi aparţine. El a fost creat în laboratoarele nomenclaturii ce a pus mâna pe România după lovitura de stat din 1989 (cu tot respectul pentru eroii care şi-au dat viaţa pentru libertate, după aproape 20 de ani de studiu al istoriei povestea cu revoluţia nu o mai înghit). Considerat un tânăr capabil, a fost luat sub aripa protectoare a eşaloanelor doi şi trei din fostul partid comunist şi securitate şi „plămădit" în aşa fel, încât să devină garantul hoţiilor şi abuzurilor pe care le suportăm de peste 20 de ani.

În consecinţă, i s-au deschis toate uşile: funcţii, privilegii, doctorate, după un model cunoscut şi aplicat pentru „iniţiaţi". Nimic din CV-ul domnului Ponta nu e obţinut doar prin competenţele sale, într-un mediu concurenţial. Apropo: să ai un premier care a plagiat atât de flagrant,de ar roşi de ruşine şi un copil de şcoală primară pus să copieze un text, care apoi ajunge preşedinte, spune multe despre noi, ca popor.

Aşa cum era de aşteptat, e de-o incompetenţă crasă. Doi ani şi jumătate de guvernare, iar economia a luat-o la vale, investiţiile publice sunt la pământ, educaţia - aici e un dezastru de proporţii cosmice, cu efecte nefaste în viitor. Nici nu poţi avea pretenţii de la un om „inventat".

Din păcate, nu stăm foarte bine nici la capitolul alternative. Pentru că nomenclatura de care vorbeam, ce distruge ţara asta din 1989 încoace, a fost suficient de inspirată să fie transpartinică. Sunt „creaţii" prin toate partidele. Alegerea stă în conştiinţa fiecăruia.

Dar eu, unul, sunt pesimist.

Citeşte şi: Portretul lui Victor Ponta, candidatul PSD la alegerile prezidenţiale: păcatele şi virtuţile „micului Titulescu“