Cum ar trebui interpretate aceste rezultate? Ȋn primul rând, prezenţa de aproximativ 35% este aparent foarte redusă. Ȋn realitate, este vorba de un indicator foarte bun al tragediei demografice şi sociale cu care se confruntă Republica Moldova: mare parte a alegătorilor au plecat, unii dintre ei stabilindu-se definitiv în străinătate. Guvernele succesive din Republica Moldova s-au auto-întreţinut cu iluzia că cetăţenii sunt într-un număr constant şi au refuzat să recunoască problema. Dilemele identitare, incertitudinea orientării pro-ruse sau pro-europene, au accentuat exodul electoratului. Deşi plecaţi din ţară, mulţi cetăţeni au rămas pe listele electorale. Astfel, procentul de 35% este de fapt mai mare, aproape jumătate din electorat fiind prezent la vot în Chişinău.

Silvia Radu a obţinut un număr mai mic de voturi decât ceea ce preconizau sondajele nu neapărat pentru că sondajele sunt falsificate, ci pentru că respondenţii au declarat că ar vota cu candidatul neoficial al partidului care se află la putere. Este vorba de frica nemărturisită faţă de autorităţi, fenomen aflat în creştere, ceea ce ar trebui să îngrijoreze.

Alegerile nu au fost despre administraţie. Precedenta administraţie Chirtoacă nu a reuşit într-un final să se impună, datorită dificultăţilor uriaşe cu care se confruntă oraşul Chişinău. Deşi au fost demarate investiţii importante, aspectul oraşului este suprarealist şi grotesc în acelaşi timp: construcţii noi nelocuite, zone abandonate, jocuri de noroc, schimburi valutare şi case de amanet, hoteluri de lux lângă pieţe infecte. S-a ajuns în situaţia în care locuitorii oraşului nici nu mai ştiu pe cine să dea vina: pe fosta administraţie Chirtoacă sau pe actuala administraţie Radu? Aceştia nu au venit la vot şi au preferat să adreseze un strigăt mut de protest la adresa întregului sistem politic.

Partidele politice din Republica Moldova sunt oglinda perfectă a societăţii: divizate şi indecise. Spectrul politic nu a fost niciodată clar după câştigarea independenţei. Partidele politice au fost mai mult vehicule de lansare sau menţinere în afaceri pentru câţiva lideri. Clivajul stânga - dreapta este complet irelevant în Republica Moldova: în timp ce stânga pare a se regrupa în jurul PSRM, dreapta are o dificultate majoră de a se defini: încercarea de a aduna partidele de centru - dreapta sub cupola pro-europenismului a eşuat. Tentaţia corupţiei a fost mai mare decât orice calcul politic. PLDM se apropie de dispariţie după ce liderul său Vlad Filat a fost condamnat la închisoare. PL nu reuşeşte să se desprindă de imaginea liderilor săi Ghimpu şi Chirtoacă, percepuţi acum mai degrabă negativ. Partida pro-unionistă este în creştere în general în Republica Moldova dar încă nu are lideri locali şi structuri pe măsură. Alianţa PAS - PDA este mai degrabă conjuncturală, între doi lideri care se întrec să aibă ultimul cuvânt în această construcţie.

Ȋn acest context, cele 32 % din voturi obţinute de Andrei Năstase ar reprezenta aparent o surpriză. De fapt, dacă se adună aceste voturi cu cele obţinute de candidaţii pro-unionişti Munteanu şi Codreanu rezultă un procent foarte asemănător cu cel obţinut de Dorin Chirtoacă. Ȋn contextul scăderii electoratului, aşteptarea legitimă era ca acest număr de voturi cumulat să fie mai mic. Explicaţia este că de fapt la aceste voturi ar trebui adăugate şi cele obţinute de Silvia Radu, ceea ce ar însemna că votul anti-socialist a fost de aproximativ 50%. Dacă ar exista o aliniere a candidaţilor Radu, Munteanu şi Codreanu în favoarea lui Năstase, acesta poate câştiga în turul II.

Ecuaţia turului I transpusă în turul II ar fi:

[(electorat Năstase + electorat (Codreanu + Munteanu) – prezenţă) + (electorat Radu – prezenţă)] 2016 = Chirtoacă 2008.

Vladimir Plahotniuc şi-a realizat visul: acela de a deveni arbitru pentru turul II. Cele 18 procente pot merge înspre candidatul pro-european şi înclina decisiv balanţa în favoarea acestuia. Pot merge înspre candidatul socialist Ceban sau se poate da semnalul dezangajării, ceea ce ar însemna că balanţa va înclina tot în direcţia lui Ceban. Plahotniuc are de dat un însă un test pe care nu dorea să îl dea, ar fi fost mai uşor cu un candidat „independent” pe care să îl susţină în turul II: trebuie să aleagă dacă doreşte o alianţă cu socialiştii după alegerile parlamentare sau dacă vrea refacerea unei alianţe pro-europene. Liderii pro-europeni ar trebui deasemenea să facă o alegere: doresc să lase deschise porţile pentru o colaborare cu partidul lui Plahotniuc după alegerile parlamentare sau vor să închidă orice canal de negociere posibilă.

PSRM nu este un partid de stânga, ci mai degrabă unul populist de stânga, un partid anti-sistem care scoate în evidenţă tot ce este mai negativ de pe urma orientării liderilor politici de la putere. Un partid anti-oligarhic care colaborează punctual foarte bine cu cei pe care îi blamează, la fel cum procedează toate partidele din familia populistă. Pentru a învinge candidatul PSRM în turul II nu sunt suficiente alianţe, poziţionări, resurse financiare: pe lângă acestea, este necesar a destrăma imaginea adânc înrădăcinată anti-sistem a partidului care îl susţine pe Ion Ceban. Este nevoie şi de mobilizarea diasporei: cei plecaţi la muncă trebuie convinşi să se întoarcă pentru a vota, un deziderat extrem de complicat, votul nu poate avea loc la ambasade sau consulate. Nu se înţelege de ce suburbiile Chişinăului care au votat masiv pentru Dorin Chirtoacă au avut o participare mai slabă la vot: explicaţia este că, de fapt, dintre locuitorii acestor cartiere a fost recrutată mai multă forţă de muncă pentru străinătate. Este vorba de comune care nu au resimţit dezvoltarea economică a oraşului limitrof, comune locuite de persoane cu calificări pe piaţa muncii care se caută în exterior, comune care în mod artificial sunt integrate oraşului. Participarea cetăţenilor din aceste circumscripţii electorale va fi aceeaşi şi în turul II.

Aceste alegeri reprezintă o simulare foarte bună pentru alegerile parlamentare din toamnă. S-a dovedit că mitul candidatului „independent”, „bun gospodar”, apolitic dar susţinut politic de Plahotniuc nu este convingător dar candidaţii din această categorie reuşesc să obţină un număr mare de voturi. Fiind vorba de un sistem mixt, candidaţii PSRM vor avea prima şansă atât în varianta proporţională, cât şi în cea majoritară. Partidele pro-europene şi unioniste vor trebui să se unească în susţinerea unor candidaţi unici pentru a nu lăsa ca reprezentarea circumscrpţiilor să aparţină exclusiv PSRM. Pericolul pentru democraţia din Republica Moldova este ceea ce se numeşte hung Parliament, un legislativ cu un partid în jur de 40 % care nu poate forma o coaliţie şi un spectru politic divizat care nu reuşeşte să vorbească cu o singură voce. Abia atunci vom putea vorbi de o criză politică de sistem în Republica Moldova. Pentru a evita această posibilă criză, este nevoie de opţiuni clare în turul II la Chişinău. Munca de teren s-a încheiat. Este momentul negocierilor şi al alegerilor inteligente, pe termen lung.