E drept că nici până atunci minusculul partid condus de fostul fotomodel de la APACA nu o ducea chiar foarte bine, cea mai bună dovadă fiind dezastrul lui de la alegerile europarlamentare.

În noiembrie parlamentarii ALDE au trecut cu arme şi bagaje de partea PNL dându-şi votul în favoarea învestirii guvernului monocolor  condus  de dl. Ludovic Orban, iar cei doi lideri, unii dintre cei mai vechi din politica românească postdecembristă, au fumat o simbolică pipă a păcii, arătând lumii că au lăsat la o parte duşmăniile lor arhi-cunoscute.

Înţelegerea era una reciproc avantajoasă. Domnul Orban avea nevoie ca de aer de voturile celor de la ALDE spre a-şi asigura învestirea, dl. Tăriceanu se gândea că îi este necesar un colac de salvare. Domnia-sa ştie foarte bine că viitorul ALDE este cum nu se poate mai nesigur, că şansele de reuşită  ale acestuia  la alegerile parlamentare  sunt firave şi că doar o posibilă alianţă cu PNL ar putea funcţiona drept colac de salvare.

 Pe piaţă au apărut scenarii în conformitate cu care nu ar fi nicidecum exclusă o fuziune sau chiar revenirea d-lui Călin Popescu-Tăriceanu la matcă. Pentru un mandat de senator în viitorul Parlament al României dl. Tăriceanu este gata să uite că în structurile de conducere ale actualului PNL sunt foarte mulţi dintre neîmpăcaţii săi adversari politici  din vechiul PDL sau din încă şi mai vechiul PD. Numeroşi servanţi ai vechiului său duşman de moarte, dl. Traian Băsescu. Dar ce nu face omul pentru încă patru ani de stat degeaba sau de debitat prostii de la înalta tribună a Parlamentului căruia, să ne amintim, printr-o declaraţie de o inutilitate absolută şi de un penibil asemenea chiar el i-ar fi redat demnitatea?

 Zilele trecute dl. Tăriceanu a declarat că în nici un caz partidul lui, adică el şi ahtiatul după Nobel, dl. Varujan Vosganian, carevasăzică, vorba lui Caragiale, noi şi-ai noştri, nu va vota o posibilă moţiune de cenzură ce ar urma să fie depusă de PSD. Şi aceasta fiindcă ALDE, fidel, vezi Doamne!, naturii sale profund democratice, nu are cum să nu respecte voinţa populară care doreşte alegerea primarilor în două tururi de scrutin. Ce mai? La fel ca în Caragiale şi cum spunea Rică Venturiano, Box populi, box Deii!   

Nu ştim pentru moment ce părere are despre schimbarea la faţă a d-lui Călin Popescu-Tăriceanu preşedintele României, dl. Klaus Werner Iohannis. Care nu prea are cum să uite nici atitudinea profund anti-europeană a ALDE şi a d-lui Tăriceanu din vremea alianţei lor la cataramă cu PSD şi cu puşcăriaşul Dragnea şi nici insultele şi atacurile mizere pe care i le-a adus fostul preşedinte al Senatului României. Ştim doar că goarna prezidenţială, dl. Rareş Bogdan, a ameninţat cu demisia în cazul în care se va bate palma cu dl. Tăriceanu şi acesta va fi primit în PNL. 

Numai că la fel de binecunoscut ne este şi detaliul că dl. Rareş Bogdan s-a dovedit de mult un alter-ego al celebrului Nică ce tot glumea cu atacul lupului asupra stânii. Nu e deloc exclus  ca în ultimul moment dl. Bogdan să fie iarăşi brusc lovit de amnezie, să accepte noua soluţie imorală şi să înghită ca pe o delicatesă broasca râioasă de la ALDE.

Atâta doar că electoratul s-a dovedit că nu are nicidecum memoria scurtă. Aşa cum greşit cred politicienii.

Comentariu publicat concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevărul.ro