Ca să nu mai spun de atacurile politice repetate şi gratuite, multe dintre ele chiar în plenul Parlamentului European. La aceste elemente, se adaugă viziunile total diferite privind drumul pe care ar trebui să-l urmeze România, dat fiind faptul că dumneaei este un politician de stânga, iar eu unul de dreapta.

Cu toate că, iată!, mă separă destul de multe lucruri de Corina Creţu, nu pot însă să rămân pasivă faţă de nedreptatea care i se face în aceste zile. O parte a presei noastre, pasionată de tabloidal şi facil, a intrat efectiv cu bocancii în viaţa europarlamentarului PSD. Fără a ţine cont de efectul asupra vieţii private a unui om, fără a explica evident că lucrurile prezentate sunt vechi, dinaintea căsniciei şi exagerând implicaţiile unor mesaje altfel telegrafice, unii dintre jurnaliştii au arătat că încă există probleme majore cu înţelegerea conceptului de deontologie profesională. Sunt cei care atacă pe oricine, oricând, doar de dragul senzaţionalului – pe unele subiecte, nici măcar audienţă nu mai fac.

Îmi declar solidaritatea totală faţă de Corina Creţu în acest moment şi-i doresc sincer ca toată istoria să-i afecteze cât mai puţin viaţa personală şi familia.

Condamn, deci, cu vehemenţă modul în care au înţeles unii să speculeze pe această temă. Cu atât mai mult cu cât ea a apărut în urma unei infracţiuni grave: violarea corespondenţei private a unei persoane. Îmi declar solidaritatea totală faţă de Corina Creţu în acest moment şi-i doresc sincer ca toată istoria să-i afecteze cât mai puţin viaţa personală şi familia. Am învăţat pe propria piele că oamenii dragi nouă devin ţinte nevinovate ale alegerii noastre de a intra în politică. Uneori, chiar şi pe subiecte care nu au absolut nimic de-a face cu politica.

Mă declar încă o dată mâhnită de lipsa de atitudine a societăţii civile, mai ales a ONG-urilor care militează pentru egalitatea de şanse. Era momentul cel mai bun să reacţioneze faţă de o agresiune nejustificată la adresa unei femei care nu şi-a dorit în niciun moment să facă din viaţa sa privată un subiect public. Dar, la fel cum în trecut nu au reacţionat la linşajul la care am fost eu supusă, continuă pe aceeaşi linie a indiferenţei care nu face decât să arate că funcţionează degeaba.

La fel cum mă declar dezamăgită (dar nu surprinsă) de faptul că nicio altă femeie din politica românească nu a sărit în sprijinul Corinei Creţu. Nici din PSD, nici din PNL, din PC sau chiar din PDL, deşi multe îşi fac stindard din lupta împotriva discriminării de gen. Pentru că eu am avut prin astfel de momente în care celelalte femei din politică se bucurau de ceea ce mi se întâmpla şi că nu se află în locul meu, înţeleg la nivel personal, prin ce trece europarlamentarul social-democrat. Cred că odată şi-odată va trebui ca şi noi femeile să conştientizăm că, dacă nu ne sprijinim noi între noi, dacă nu ne luptăm unite împotriva discriminării de gen din politica noastră (indiferent de partidul din care provenim), situaţia se va păstra sau chiar se va înrăutăţi. Muncim prea mult, sacrificăm prea multe lucruri pentru a face politică la vârf şi, când avem nevoie de puţin sprijin, ne trezim singure sau cu puţini oameni alături.

Sper ca poziţia mea de astăzi să fie luată şi de alte femei din politică, în mod special de cele din USL şi care au şi o influenţă mare: Daciana Sârbu, Renate Weber, Rovana Plumb, Ecaterina Andronescu sau Adina Vălean. Poate s-au convins şi celelalte doamne din politică de faptul că oricând pot deveni şi ele ţintă pentru că sunt femei şi vor reacţiona pe viitor.