Bulă stă cuminte pe tuşă şi raţionează în stilul lui, uneori chiar poetic: „Camarade, camarade /Dacă vii şi îţi dai votul /Vei avea şi tu o parte / Din Întregul nostru care / Cât de mic o fi rămas/ Mai departe se împarte”. Popular -nu populist- zis: „Cine împarte îşi face parte”, dar de noi se cam desparte. Cât îl priveşte pe Şeful cel Mare,  poetul nostru naţional continuă „Renumitul Liviu Dragnea merită nu ales sau re-ales / Ci re-numit tacit, la acest hotărâtor Congres”. 
 
Simplul cetăţean, aflat pe „tuşă”, adică mai ales „în stradă”, nu prea înţelege care este rostul, menirea acestui surprinzător Congres. Probabil că Şeful cel Mare ştie despre ce este, despre ce va fi vorba („vorbirea”, „vorbăria”, nuanţează Bulă), că ceilalţi participanţi, cu atât mai puţin noi, n-avem de unde să ştim. Ştim doar că se va dezbate, se va analiza, se va hotărî, pentru că, vorba lui Oprişan, PSD „Este un organism viu” şi că, oricâte păreri am avea, la urma urmei, adică „La final vorbim pe o aceeaşi voce”. Altfel spus, metaforic, oricâte fisuri ar avea un stejar în coaja lui, el rămâne veşnic viu, fiind el Stejarul de la Scorniceşti, sat aflat nu foarte departe de Videle (asta cine a mai scornit-o, dacă nu tot Bulă!?)
 
Cât priveşte limba, nu este nici o problemă de opţiune, toţi membrii PSD vorbesc limba română, că doar suntem cu toţii români, care „De la Râm ne tragem”, cum spunea şi cronicarul. Alte limbi, adică cele străine, le sunt mai mult sau mai puţin cunoscute, adică străine. Dar, propria lor limbă nu le este bine cunoscută, de unde tot felul de greşeli, unele chiar impardonabile. După 1989, văzând cum merg lucrurile, adică cine ajunge departe, chiar foarte departe în sfera Puterii, le-am propus sociologilor să facă un test. Adică să vadă care este graficul notelor, de la clasa I, până la eventuala absolvire a Facultăţii, a noilor şefi politici. Nu mi-au răspuns cei de la care mă aşteptam să-mi răspundă, iar la un sociolog ca Marius Pieleanu n-am apelat, dânsul fiind un oportunist funciar, care ştie să măsoare şi să măsluiască orice. 
 
Vine însă o lecţie şi un îndemn din partea domnului Andrei Pleşu. Într-un text recent, dânsul trece în revistă toate notele luate de Călin Popescu Tăriceanu de-a lungul anilor de şcoală. Situaţia este cât se poate de clară, cel puţin pentru mine. Ca profesor, am predat de la clasa a V-a până la Universitate, urmărind evoluţia elevilor mei, respectiv a studenţilor. După 1989, am observat, pe câteva cazuri, că unii dintre studenţii mei cei mai slabi au ajuns departe, chiar foarte departe. Cercetarea sociologică despre care vorbim ar putea fi aplicată şi doar la membrii CEx. al PSD (eşantion restrâns, dar semnificativ), şi n-am nicio îndoială că ipoteza pe care o pun în joc se poate confirma. De altfel, felul în care a fost tratat Învăţământul din România, după 1989, adevereşte din partea decidenţilor politici (promovaţi la limită, corigenţi sau chiar repetenţi) complexele şi resentimentele lor faţă de profesorii care i-au instruit, dar absolut degeaba. Ca membrii ai CEx. al PSD au acum prilejul „să-i execute” încă o dată şi încă o dată pe foştii şi actualii profesori.
 
Doamna Premier (Premieriţă, Premiereasă!?) Viorica Dăncilă are o primă (!) şedinţă de guvern. Semn al deschiderii şi al evitării deficienţelor de comunicare (vezi tot Liviu Dragnea), în sală este invitată mass-media. Doamna Viorica Dăncilă citeşte un text aflat în faţa dânsei,  propoziţie cu propoziţie, frază cu frază. Nu ne legăm acum de povestea cu „globulina-globină” ca medicament, ci de aspiraţia dânsei spre globalizare, chiar dacă numai la scară naţională. N-am citit textul publicat, deci nu ştiu dacă este vorba de 7 sau 10 Proiecte ale guvernului. Oricum, aşa cum Tudorel Toader ne-a prezentat un „Raport” al activităţii trecute-petrecute a DNA, Viorica Dăncilă ne-a prezentat şi le-a prezentat jurnaliştilor tot un „Raport”, dar unul al Proiectelor de viitor, cu ce vom face şi ce vom drege noi mai deprte. Jurnaliştii s-au retras, ce-a urmat numai dânşii ştiu, că sunt „tovarăşi”, că sunt „camarazi”. Nu ştim precis, dar nici nu bănuim ce se va dezbate şi cum se va desfăşura acest imprevixibil Congres.
 
PS. Oricum, eu aştept cu interes cel de al X-Y-Z-lea Congres, care sper să nu marcheze un progres chiar în regres.