Doamna Dan şi-a prezentat intempestiv demisia, pozând în femeie demnă, mulţumită de sine şi de faptele sale, de tot ceea ce a întreprins începând din ianuarie 2017 de când s-a aflat în fruntea Ministerului de Interne, şi până ieri, luni, 15 iulie. A făcut-o pozând în victimă, în sacrificată politic de actuala conducere a partidului căreia nu a vrut, de altfel, să îi acorde ocazia să o concedieze.

Doamna Dan şi-a pus, pare-se, ochelari de cal fiindcă numai astfel i-ar fi fost imposibil să nu observe că a fost unul dintre cei mai nepopulari, mai detestaţi miniştri de când urgia guvernării PSD-ALDE s-a abătut asupra României. Că se situează printre persoanele malformate care printr-un nefericit accident istoric au ajuns să ocupe un nemeritat post de conducere, Că a fost mereu şi de orice om de bună credinţă necondiţionat identificată drept creaţia, invenţia, produsul politic şi sluga desăvârşită a infractorului Liviu Nicolae Dragnea.

Era clar pentru toată lumea, cu excepţia doamnei Dan şi a sponsorului ei politic şi pentru conducerea partidului care a promovat-o, că nimic altceva decât supuşenia, slugărnicia faţă de Dragnea a menţinut-o pe această ignobilă femeie atât de multă vreme în funcţie. Doamna Dan a fost unul dintre puţinii supravieţuitori ai celor trei guverne care s-au succedat la Palatul Victoria îndată după ce PSD a câştigat alegerile în decembrie 2016. Şi aceasta deşi nimic, nici pregătirea universitară precară, nici competenţa cu urme greu detectabile cu ochiul liber nu o recomandau pe biata fostă secretară de şcoală generală pentru postul la care, într-o Românie normală, neam de neam ei nu ar fi avut dreptul să viseze că îl va ocupa vreodată.

Aparent, provocarea demisiei d-nei Carmen Dan de către d-na Viorica Vasilica Dăncilă înseamnă un gest de bun simţ. Numai că toate aceste aparenţe nu pot, nu au cum să mascheze o realitate. Şi anume faptul că PSD se teme de tot mai accentuata scădere din sondaje, de faptul că se înmulţesc indiciile că partidul nici măcar nu va putea visa să aibă un candidat în cel de-al doilea tur al alegerilor prezidenţiale. Eventualitatea pare să fi fost invocată de însăşi d-na Viorica Vasilica Dăncilă în cursul şedinţei de ieri a Comitetului Executiv Naţional al partidului, şefa social-democrată mergând chiar mai departe şi angajându-se că, în cazul în care această perspectivă neagră va deveni realitate, va demisiona din toate funcţiile. Ceea ce, indubitabil, va însemna nu doar sfârşitul carierei ei politice, ci şi finalul guvernării PSD.

Concedierea d-nei Carmen Dan nu este în nici un caz o concesie făcută preşedintelui Klaus Iohannis, aşa cum au afirmat atât proaspăta demisionar-demisă cât şi etern istericoidul Liviu Pleşoianu. Nu este nici răfuiala dintre doamna Dăncilă şi doamna Dan, actualul prim-ministru neratând ocazia de a-i plăti fostei ei amice factura încărcată a umilinţei la care ministrul de Interne a umilit-o. Avem de-a face mai curând cu o încercare, e de sperat neizbutită, de recâştigare măcar a unei părţi din bunăvoinţa şi din îngăduinţa electoratului. Cu atât mai mult cu cât apropierea zilei de 10 august, atunci când se va împlini un an de când doamna Carmen Dan a condus personal operaţiunile de reprimare a populaţiei ce manifesta paşnic, dă de pe acum fiori reci conducerii social-democraţilor.

Nu, românii nu au memoria atât de scurtă şi nici nu sunt chiar aşa de lesne de înşelat, cum îşi închipuie fosta vecină de bloc a d-nei Dan, premierul V.V. Dăncilă. Încă mai ţinem mulţi dintre noi minte modul ticălos în care au distorsionat desfăşurarea faptelor şi doamna Dăncilă, şi conducerea Jandarmeriei care indubitabil va trebui să plătească, şi europarlamentarii din acea vreme ai puterii.

Adevărata veste bună va veni abia în clipa în care toţi vinovaţii vor fi trimişi în faţa justiţiei. De abia atunci când autorii morali ai represiunii – conducerile PSD şi ALDE – vor fi în totalitate demise, când înseşi PSD şi ALDE vor fi trimise pentru mulţi ani în opoziţie sau, şi mai bine, vor deveni doar încă o pagină de dureroasă amintire din istoria deloc glorioasă a faptelor anti-democratice petrecute în România din ianuarie 1990 încoace.