Vestea care ar trebui să ne dea fiori vine de la agenţia Fitch

În momentul de faţă România are ratingul de ţară BBB- cu perspective negative. Ultimul deasupra categoriei „junk”, când nimeni nu se mai uită la tine. Ei bine, agenţia Fitch ne spune următoarele:

„Prăbuşirea guvernului de coaliţie al României ar putea perturba eforturile de consolidare fiscală, care sunt esenţiale pentru schimbarea perspectivelor negative asupra ratingului „BBB-” al României. Creşterea economică susţinută şi finanţarea din fondul Next Generation EU prezintă în continuare o cale potenţială către reducerea deficitului, dar perspectivele de abordare a rigidităţilor fiscale s-ar putea deteriora”…  „Eşecul de a modera deficitul fiscal sau de a atrage finanţări care nu creează datorii (în principal fonduri UE) ar putea submina stabilitatea macroeconomică.”

Ne mai spune agentia Fitch ca nu este sigur cât de departe ar putea merge, un guvern minoritar PNL sau unul al PSD, pentru a promova reforme sensibile din punct de vedere politic în domeniile sănătăţii, salariilor, pensiilor şi justiţiei.  Acest lucru ar putea întârzia şi mai mult aprobarea de către Comisia Europeană a PNRR, lucru pe care Guvernul îl aştepta la până la finalul lunii septembrie.

Fitch ne spune de la obraz ceea ce mulţi ştiam. Nici fondurile prin PNRR nu mai sunt sigure în contextul crizei politice.

De aprecierea celor trei agenţii de rating importante (Fitch, Moody's şi Standard &Poors) ţin cont investitorii, creditorii şi oamenii de afaceri când au intenţia să investească într-o ţară. În momentul de faţă toate cele trei agenţii ne-au plasat în poziţia BBB- cu perspective negative, cu excepţia agenţiei Standard&Poors care a scos perspectivele negative. Un eveniment „celebrat” de Cîţu într-o conferinţă de presă.

Analiştii acestor agenţii de rating stau cu ochii pe cifre. Nu se uită la declaraţiile politicienilor care vând iluzii şi ne promit marea cu sarea. Dintr-o experienţă de decenii, agenţiile ştiu că bruma de reforme de consolidare fiscală nu se mai poate face în condiţii de criză politică. România nu a făcut un pas pentru scăderea cheltuielilor de funcţionare a statului, are un nivel de cheltuieli extrem de rigid,  care nu poate contribui la scăderea deficitului. Să visăm cai verzi pe pereţi, cum face dl Cîţu, că economia îşi revine în „V” şi vom merge cu economia pe „cele mai înalte culmi de civilizaţie şi progres”,  se bazează nu pe ştiinţa economică ci pe încercarea de a cuceri şefia PNL şi a păstra funcţia de premier.

Ei bine, agenţiile de rating nu sunt interesate de aceste jocuri politice şi spun adevărul despre soarta economiei româneşti. Adevăr spus de specialişti neutri politic şi care nu-şi terfelesc numele cu minciuni, indiferent de ce poveşti se vând în ţară.

Cum intuiam şi eu şi alţii, aprobarea PNRR va putea fi întârziată. O aşteptam la sfârşitul lunii septembrie, dar acum nu mai este nimic sigur, în contextul crizei politice.

Cei care îl susţin pe dl Cîţu, cei din „echipa câştigătoare”, şi-or fi făcut planuri referitoare la cele 40 de miliarde de euro aşteptate prin PNRR şi PNDL 3. Din acest motiv îl voiau pe dl Cîţu la butoane, să se poată înfrupta cât mai mult din aceşti bani.

Cei din USR PLUS, Ilie Bolojan, Ludovic Orban nu s-au lăsat ademeniţi de astfel de perspective şi n-au pus umărul la distrugerea ţării.

Încă odată. Este uluitor ca o întreagă „echipă câştigătoare” nu sesizează că Florin Cîţu nu are stofă de şef de guvern şi de partid. Este doar un „gambler”, care îşi aplică talentele câştigate prin trecutul său tumultos la conducerea României. Doar dacă tentaţia celor 40 de miliarde de euro nu este mai mare decât realitatea „talentelor” dlui Cîţu. Cum încă mai cred că preşedintele Iohannis nu stă cu ochii pe cele 40 de miliarde, poziţia dânsului în contextul crizei politice actuale mi se pare inexplicabilă.

După ridicarea datoriei publice de la 35% la 50% din PIB, a deficitului bugetar la 10% din PIB, a cursului leu/euro la aproape 5 lei, dupa explozia preţurilor la energie şi apoi la toate produsele, la contextul pandemic care face vulnerabilă orice ţară, la ce să ne mai aşteptăm?

Conducătorii unei ţări au obligaţia să anticipeze pericolele care ne pândesc. Să caute soluţii şi să facă alegerile care să prevină astfel de pericole. Exact ce politicienii noştri nu fac. Stau doar cu ochii pe bani. Iar când oamenii vor îngheţa de frig prin case, vor demisiona şi ne vor spune senini: „ciao”!