Au iesit sa infiereze presupusul "stat paralel" cu manie proletara, intre altii, primarul antenisto-pesedist al capitalei, Gabriela Firea, urmata de febletea aparatcicilor agitpropului ruso-putinist, Liviu Plesoianu, precum si de fosta slabiciune a lui Vadim, ideologul Securitatii national-si postcomuniste. Desi proveniti din partide in care s-au salvat de democratie si de justitia statului de drept nenumarati ex-comunisti si securisti ai regimului ceausist, discursurile lor au incercat sa infiereze, paradoxal,  "securitatea". Careia, potrivit lozincilor exhibate de manifestanti, romanii i-ar prefera "prosperitatea".  

Pancarta Prosperitate NU securitate (DW/P. Janku)


Alte pancarte si discursuri iremediabil defazate se rafuiau, in fine, dupa aproximativ un deceniu de cand nu mai e la ministerul justitie, cu Monica Macovei, arhitecta statului de drept romanesc, care se vedea amenintata ca " Macovei, o sa ti-o iei", cu  presa libera putina, cata e, cu Traian Basescu si Emil Boc, care, apud Dancila, au taiat pensii si salarii. Discursul, primul aparent original-neagramat, al marionetei asiduu calificate drept "analfabeta functionala", aflata pe post de premier, nu i-a numit explicit pe cei doi fosti lideri, dar i-a inclus fara echivoc intre tintele protestului guvernantilor pesedisti. Mare entuziasm n-a starnit insa nici ea, nici antevorbitorii ei.

Inca inainte de finalul apoteotic, marcat de cuvantarea, demna de un miting PCR, dar nici ea in stare sa galvanizeze, a liderului infractor al PSD, Liviu Dragnea, care nu tocmai persuasiv nici el, a luat in colimator tintele principale, pe presedintele Iohannis, pe sefa DNA si pe magistrati, definiti ca presupusa substanta a "statului paralel", piata a inceput sa se goleasca rapid. Multe autocare au format grupuri de cate doua-trei si au iesit din Bucuresti indreptandu-se catre judetele din care oamenii de la talpa tarii, dependenti de "binefacerile" PSDiste, fusesera carati in capitala pe banii altora.  Nu e clar ai cui.

Pancarte anti-Macovei (DW/P. Janku)


Cand se va face bilantul zilei de 9 iunie, se va inregistra nu doar suma uriasa cheltuita pe o spalare de imagine extrem de patata a cleptocratilor principali. Ori abilitatea cu care cleptocratia isi da masura propriei meniri furand naratiunea si discursul adversarilor sai, laolalta cu notiuni si concepte cu totul straine de PSDism, ca "libertate", "democratie", "drepturile omului".  

Intrucat insa romanii nu sunt asa cum ii cred manipulatorii de serviciu, in speta prosti in chip irecuperabil, se va trece in bilant si esecul rasunator al tentativei lui Liviu Dragnea de a rasturna adevarul convingator. De a prezenta persuasiv minciuna drept realitate. De a demonstra credibil  ca noaptea e zi, ca anticoruptia la nivel inalt e inutila si pernicioasa, ca el si PSD-ul nu sunt la putere si nu reprezinta ciuma rosie, ci "victima", laolalta cu "sase milioane de romani", interceptati pasamite ilegal.

Acest esec, s-a evidentiat intre altele in incapacitatea lui Dragnea de a-si mobiliza sustinerea masiva prin televiziunile afiliate si controlate de oligarhie, liderul indirect al guvernului, al PSD si al Camerei Deputatilor fiind obligat, ca sa concureze triumful din 2017 ale protestelor libere ale miscarii #rezist, sa recurga la jalnicele metode comuniste de convocare si transport organizat de partid.

Pancarte anti-Iohannis (DW/P. Janku)


La rubrica realizari, Liviu Dragnea va bifa cu mandrie patriotica succesele sale incontestabile. Actiunea sa a acreditat profesionist ca, in Romania, nicio manipulare  nu e prea halucinanta ca sa fie incercata in piata publica. Romanilor si strainatatii li se transmit mesaje contradictorii. Pe de-o parte, li se semnalizeaza "potenta" regimului Dragnea care se arata in stare sa mobilizeze sute de mii de oameni. Pe de alta, acelasi regim se prezinta ca o victima, nedandu-se in laturi sa instrumentalizeze simbolicul numar al victimelor Holocaustului de 6 milioane de oameni. Ca si cum exterminarea in fabricile naziste ale mortii ar putea fi comparate cu interceptari de convorbiri telefonice.

In plus, Dragnea incearca sa acrediteze ideea ca si el se poate bucura de popularitatea pe care o invidiaza la populistii din strainatate, la un Viktor Orban sau la un Kaczynski. Pentru ca asta este durerea lui principala: ca dincolo de acuzele justitiei cu care are de luptat se bucura. de fapt, de putere politica, dar nu si de simpatie populara. Finalmente, Dragnea incearca nu doar sa-i intimideze pe magistratii care il acuza sau il judeca, ci si sa pregateasca terenul unei demonizari complete a presedintelui Iohannis si a opozitiei democratice din Romania. Care oricand l-ar critica, s-ar vedea expusi reprosului total infamant ca ar sluji prezumtivului "stat paralel". Acesta este drumul clasic spre totalitarism, ilustrat de amenintarea celor doi lideri ai coalitiei PSD-ALDE, Dragnea si Tariceanu, ca vor "merge pana la capat"!

Petre Iancu - Deutsche Welle