Afacerea „Aprozarul“ sau cum să sifonezi zeci de milioane de euro de la buget

FOTO Mediafax

Reînfiinţarea sistemului de magazine de stat de tip Aprozar este noua obsesie a lui Liviu Dragnea. Inspirat de preşedintele turc Erdogan, Dragnea trebuie să recunoască totuşi că ideea nu este nouă pe plaiurile mioritice.

Mai ţineţi minte Economatele, magazinele sociale cu preţuri mici din Sectorul 5, ale lui Marian Vanghelie? Primarul „care este“ a fost cel mai puternic susţinător al acestui sistem, şi a pus pe picioare, cu bani de la bugetul local, unul dintre cele mai mari magazine Economat din ţară, lângă Piaţa de Flori, de unde românii se puteau aproviziona cu produse la preţuri mici, chipurile fără adaos comercial. Vanghelie şi-a pus vărul şi şoferul să conducă afacerea, iar cei trei sunt cercetaţi acum de procurorii DNA într-un dosar de corupţie, find suspectaţi că au sifonat milioane de euro din fondurile societăţii şi din banii Primăriei Sectorului 5.

Imaginaţi-vă o astfel de afacere la nivel naţional, aşa cum Liviu Dragnea vrea să o implementeze cu bani de la bugetul statului. Va fi nevoie de capacităţi de stocare (depozite), capacităţi de aprovizionare a magazinelor (maşini) şi zeci de spaţii comerciale în toată ţara.

Economatul lui Vanghelie a costat 7 milioane de euro pentru a fi construit şi dotat cu cele necesare pentru funcţionare. Ca să susţii o reţea de Aprozare la nivel naţional ai nevoie, pe puţin, de câteva zeci de milioane de euro. Cum practica de la stat e una arhicunoscută, în fruntea acestui sistem va fi pus un om de casă al liderului PSD, care, cu ordin de la partid, va „căpuşa“ noua reţea comercială. Construcţia depozitelor va costa mult mai mult decât va fi necesar, chiriile la care se vor contracta spaţiile pentru magazine vor fi umflate, maşinile necesare pentru transport vor fi la preţ dublu, programele de gestiune, la fel, iar salariile angajaţilor vor fi pe măsura celor din companiile de stat, unde verişorii, amantele şi tot felul de rude îşi vor găşi un loc cald şi bine plătit pe spatele contribuabilului. Bineînţeles că societatea va funcţiona pe pierdere şi, an de an, va fi subvenţionată cu bani de la bugetul statului, dar ce contează toate acestea în condiţiile în care cetăţeanul-votant-pesedist va fi mulţumit că o să cumpere ridichile, ceapa, usturoiul şi cartofii  la un preţ mai mic decât în supermarketurile hărpăreţe ale multinaţionalelor.

Din nefericire, acest mod de a gândi (controlul preţurilor şi menţinerea lor la un nivel nesustenabil economic) va avea un singur rezultat cert, asemănător celui din Turcia: recesiune economică, o inflaţie de două cifre şi o devalorizare galopantă a monedei naţionale. Dacă nu v-aţi speriat suficient, vă prezint şi următoarea etapă, cazul Venezuelei: o ţară cu importante resurse naturale (parcă seamănă cu descrierea României) guvernată de nebuni, unde oamenii se bat la propriu pentru o bucată de pâine.