Numai câteva sutimi lipseşte Guvernului Ponta III să fie cel mai tânăr guvern de până astăzi. Cu o vârstă medie de 44 de ani, noul cabinet anunţat astăzi de Victor Ponta emite, cred eu, nişte semnale interesante pentru scena politică din România.

Politrucii primesc din ce în ce mai puţin credit. Ba mai mult, locurile acestora sunt ocupate de oameni tineri, politici sau nu, care au făcut carieră în domeniile în care activează şi care acceptă şansa şi totodată provocarea de a dezvolta România dintr-o funcţie publică.

Politica românească se îndreaptă spre punctul în care actorii principali încep să conştientizeze că, dacă vor performanţă, oamenii care au pe mână ministere nu trebuie să fie doar personaje care strâng voturi şi pun pe sârmă activul de partid, ci şi specialişti în domeniul de competenţă al respectivului minister. Raed Arafat este un exemplu în acest sens. Nu agită mase şi nu aduce voturi, însă toţi premierii l-au vrut la Ministerul Sănătăţii pentru că ştie cam tot ce mişcă în sistemul sanitar şi pentru că a jucat un rol determinant în ridicarea unui sistem de urgenţă ce salvează zilnic nenumărate vieţi.
 
S-au făcut multe supoziţii în ultimele zile, dar nimeni nu se aştepta ca Victor Ponta să alcătuiască un cabinet cu atâţia tehnocraţi, personalităţi cu o carieră considerabilă în spate şi, culmea, fără trecut politic. Când spun fără trecut politic, mă refer la lipsa muncii de partid. Configuraţia noului Guvern va stârni reacţii negative din partea oamenilor de seamă din teritoriu ai partidelor ce compun noua majoritate, însă va aduce puncte în plus în ceea ce priveşte simpatia populară.

Câteva dintre suprizele pe care le aduce Guvernul Ponta III:

Translatând, cabinetul conţine:

  • o campioană mondială şi olimpică la Ministerul Tineretului şi Sportului;
  • o profesoară la Facultatea de Politici Publice de la Universitatea Maryland şi totodată absolventă a Universităţii Harvard la Ministerul Finanţelor;
  • un preşedinte al Patronatului Tinerilor Întreprinzatori din România şi totodată preşedintele Uniunii Europene a Tinerilor Întreprinzători ca ministru delegat pentru IMM-uri şi turism;
  • un fost manager în compania petrolieră OMV Petrom şi totodată vicepreşedinte al Consiliului de Supraveghere al Agenţiei Europene de Reglementare în Energie ca ministru delegat pentru Energie;
  • un actor desăvârşit şi un om care a locuit ani de zile în străinătate ca ministru delegat pentru Românii de Pretutindeni.

 

Aceste personalităţi, căci dacă le-aş spune oameni ar fi mult prea simplu pentru ceea ce au realizat până astăzi, spun asta chiar şi având în vedere vârstele relativ fragede pe care le au cei de mai sus comparativ cu alţi membri ai Guvernului Ponta III, vor performa, dar sub imperiul unei mari condiţii: să fie lăsaţi.

A fi independent din punct de vedere politic este, de cele mai multe ori, atunci când conduci un minister, un dezavantaj. De ce? Pentru că oamenii de partid din teritoriu ce conduc instituţiile deconcentrate au opţiunea de a nu te lua în seamă şi, din păcate, de cele mai multe ori aleg să facă asta.