Propunerea legislativă pentru interzicerea manifestărilor şi organizaţiilor de tip extremist, depusă la Camera Deputaţilor (o puteţi consulta AICI), prevede la art. 1 că ”Orice manifestări (întruniri, tabere, conferinţe, mitinguri) care prin obiectul, desfăşurarea sau mesajele lor aduc atingere directă sau indirectă art. 1 alin. 1 din Constituţia României sunt interzise pe teritoriul statului român”. Simplu, eficient şi definitiv.

E nevoie de această lege pentru că politicienii maghiari, atunci când îşi fac socoteala câţi cetăţeni pot ei să adune ca să strige împotriva unităţii statale, uită de milioanele de români care susţin România Unită. Chiar dacă i-ar aduna pe toţi maghiarii din lume să strige ”autonomie”, cifra tot nu ar fi concludentă. Iar a ne contra în manifestaţii ar fi prea periculos. Pentru a pune lucrurile la punct e nevoie doar de această lege. 

Liderii maghiari sunt afectaţi de faptul că agitaţia lor pentru autonomie şi pentru drepturi colective pe baze etnice nu mai are trecere la Bruxelles după ce Europa s-a prins, într-un târziu, de manevrele extremiste pe care le face Budapesta prin aceste solicitări. La refuzul Comisiei Europene de a accepta celebrul ”SafePack” pentru minorităţi, care s-ar fi concretizat prin secesiunea Europei mai ceva ca în Evul Mediu în zeci de bucăţele, liderii maghiarilor şi sponsorii lor de la Budapesta doresc să dea o replică a mulţimilor. Dacă liderii minorităţilor din Europa, cu maghiarii în frunte, ar fi luaţi în serios, organizarea bătrânului continent s-ar întoarce la nivelul statelor-cetăţi, în care fiecare judeţ, arondisment sau comitat ar pretinde să fie independent pentru că diferă cu ceva de ceilalţi. Dovadă că minoritarii nu au înţeles nimic din evoluţia demarată în secolul al XIX-lea spre statul-naţiune. Rămaşi în urmă şi visând la o hartă ideală în care fiecare şef de trib este rege peste pârloaga sa de pământ, liderii maghiari vor să fărâmiţeze România în bucăţele dedicate mişcărilor politice pe care le conduc. Până la urmă, dacă un număr de o sută de familii maghiare s-ar muta pe o stradă în Bucureşti, de ce nu le-am acorda şi lor autonomie pe baza acestui principiu?

Dar fărâmiţarea este doar primul pas, pentru că o dată statul român şubrezit, ar urma apropierea de Budapesta a enclavelor izolate, celebrul ”protectorat” al Ungariei care ar fi urmarea naturală a unor regiuni autonome maghiare în România. Doar nu degeaba investeşte Guvernul Orban bani în acordarea de cetăţenie maghiară, în universităţi, fundaţii, publicaţii, simpozioane, tabere de vară, mişcări paramilitare etc.

Dar micii baroni locali maghiari din Transilvania, sprijiniţi de contrapartea lor parlamentară de la Bucureşti, dar şi de aspiranţii la imperiu de la Budapesta, se şi văd voievozi de Ardeal peste românii care vor deveni iarăşi la început toleraţi, apoi mătrăşiţi, după cum istoria ne-a dovedit-o. Iar ardelenii nu au uitat cum arată ”protectoratul” maghiar, ultima sa apariţie pe scenă, în varianta horthystă, terminându-se cu crime în masă împotriva românilor.

Aşa încât adunarea de mari mulţimi cu idealuri anti-româneşti nu slujeşte vreunei realizări concrete a autonomiei maghiare, lucru imposibil din toate punctele de vedere, ci antagonizării societăţii româneşti împotriva extremismului maghiar. Liderii maghiari nu mai au dovezi că sunt victime, pentru că li s-a dat multul cu totul. Dar cine ştie, dacă agită mult spiritele, atunci românii se vor supăra şi le vor zice verde în faţă (că tot e culoarea maghiară) că toţi cei care flutură flamura secesionistă sunt nişte înapoiaţi şi nişte medievali. Poate că, tot cu această ocazie, ne vom da seama că acordarea de drepturi nesfârşite maghiarilor nu slujeşte la nimic, pentru că politicienii lor nu au de gând să se oprească din a cere şi mai mult. Şi atunci, de ce să nu le luăm înapoi tot ce am lăsat de la noi în speranţa că vor fi recunoscători şi îşi vor vedea de treabă? Până la urmă, nemulţumitului trebuie să i se ia darul înapoi, ca să înveţe să preţuiască un neam tolerant şi generos ca cel românesc. Îi dai nas lui Ivan, ţi se suie pe divan, cam aşa s-ar putea sintetiza comportamentul maghiar din ultimii 20 de ani. Aşa încât trebuie să i se taie vârtos din nas ca să nu mai îndrăznească să se suie pe niciun divan! De aceea sper ca legea pentru interzicerea manifestărilor şi organizaţiilor de tip extremist să întrunească o majoritate de voturi din partea parlamentarilor români şi să pună capăt, o dată pentru totdeauna, agitaţiei extremiste maghiare.