Interviu cu fostul preşedinte Emil Constantinescu: România este în acest moment ţara unei şanse unice. Singurii care nu-şi dau seama sunt chiar românii

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Foto Mediafax
Foto Mediafax

Ajuns la vârsta de 80 de ani, Emil Constantinescu are acum prilejul de a vorbi despre realizările şi insuccesele perioadei în care a fost preşedintele României.

Dar, poate cel mai important, are acum capacitatea de a se distanţa de bătăliile prezentului pentru a vorbi despre ce înseamnă lucrul cel mai important în devenirea unein ţări:

Existenţa unei viziuni naţionale cu care să dorească să se poate inserta între ţările cu o istorie de success în ceea ce este acum bătălia nemiloasă pentru supravieţuire. A fost printre cei care se puteau pune în faţa unui asemnea proiect de care România duce lipsă şi acum, la 30 de ani de la Revoluţie.

De ce nu s-a putut atunci? De ce nu se poate acum într-o ţară ajunsă, pe mâna politicienilor săi, într-un climat de nemaintâlnită dezbinare şi intoleranţă?

Vă invităm, începând cu orele 13.00, să urmăriţi dialogul purtat de jurnalistul Cristian Unteanu cu Emil Constantinescu, fost preşedinte al României.

***

Cristian Unteanu: Ce înseamnă România acestui sfârşit de 2019?

Emil Constantinescu: România în acest moment este ţara unei şanse unice. Într-o viziune globală pe care o am, se pare că toate desfăşurările care au loc sunt în favoarea României. Singurii care nu-şi dau seama sunt char românii. În 1996 am preluat o ţară complet distrusă financiar, fără niciun prieten, sub monitorizarea umilitoare a Consiliului Europei, fără niciun fel de perspectivă, într-un mometn extrem de grav, în care se stabilea soarta Balcanilor. România reprezenta în acel moment singura piesă lipsă din planul de refacerea a expansiunii Rusiei în Balcani pentru a ajunge la Mediterană. Exista un proiect al SUA de a crea o linie de apărare între Vest şi Est. În momentul în care am ajuns eu preşedinte, România nu era luată în calcul pentru aderarea la NATO. România avea un pact cu Rusia care prevedea că nu puteam intra în NATO decât cu acordul Rusiei. Principala mea sarcină a fost să prezint în câteva luni o nouă imagine a României. Lucrurile au decurs cu o o viteză excepţională strict pe baza relaţiilor personale. Havel m-a propus pentru summitul Europei Centrale, unde România nu fusese admisă. 

Ce s-a întâmplat de a dispărut speranţa? 

Cauza e scăderea dramatică a nivelului cultural şi politic al liderilor din Occident. 

Politică



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite