Adevărul Live. Tăriceanu: Prima propunere pe care să o susţinem pentru guvernare este premier din partea ALDE
0
Preşedintele Senatului, Călin Popescu-Tăriceanu, a vorbit, joi, la Adevărul Live, despre programul de guvernare al ALDE, colaborarea cu PSD pentru a da noua echipă de la Palatul Victoria şi scorul pe care doreşte să-l obţină la alegerile din 11 decembrie.
Rămâneţi pe adevarul.ro pentru principalele declaraţii:
Aş vrea să vorbim puţin de poziţia ALDE, o poziţie favorizată. O coaliţie de guvernare nu se va putea forma, în mare, fără ALDE? E bătut în cuie că mergeţi alături de PSD sau pot fi discuţii şi cu PNL?
Prima remarcă pe care vreau să o fac este că atunci când vorbiţi de liberali vă referiţi la ALDE. PNL nu mai are nimic de-a face cu mişcarea liberală. A plecat din familia europeană a liberalilor. Este o surpriză neplăcută pentru că am activat în PNL. Cum se raportază la drepturile cetăţenilor şi încălcarea lor, la anularea celor 102 taxe, unde PNL a adoptat o poziţie neliberală.
ALDE are o poziţie care este relevată de sondaje, dar eu vreau să păstrez o atitudine decentă faţă de electorat şi aştept o confirmare în 11 decembrie. Nutresc speranţă că rezultatul de la alegerile parlamentare va fi cu două cifre. Posibilitatea de guvernare am enunţat-o în câteva rânduri. Am făcut o înţelegere cu PSD, care a funcţionat foarte bine. Există posibilitatea de a forma o alianţă.
Ce condiţii aveţi pentru participarea la guvernare?
Nu plec de la condiţii de posturi. Sunt lucruri ceva mai importante şi anume poziţia de echilibru. ALDE îşi asumă rolul de busolă pentru a echilibra jocul politic, având în vedere componenţa partidului mai ales la nivelul leadersjipului. Avem mulţi oamnei de valoare care reprezintă un element necesar pentru o guvernare responsabilă.
Nu o să condiţionaţi un anume premier?
Prima propunere pe care o vom susţine va fi premier din partea ALDE. Normal este ca toate posturile să se negocieze.
S-a discutat mult de reforma statului. Care e poziţia dumneavoastră faţă de reorganziarea administrativă?
Este un subiect important, dar se disctă foarte puţin în spaţiul public. Eu simt că este un deficit de dezbatere publică. Reforma administrativă bazată pe ideea de regionalizare ca o idee esenţială. Depinde de soluţia pe care o vom adopta. Franţa a adoptat organziarea pe regiuni, dar este o soluţie eşuată care a reprezentat o birocraţie suplimentară. Nu vreau să urmăm exemplul francez. Este o diferenţă mare între eficienţa birocraţiei şi modul în care aş vedea că va funcţiona la noi, încă un etaj administrativ.
Privesc cu mare interes modelul germen de organizare. Este o diferenţă enormă între ceea cea ne putem imagina şi ceea ce se întâmplă în Germania. Sistemul federal a fiost gândit să aibă autonomie foarte mare, cu un Guvern central slab. Germania este rezultatul unei competiţii extraordinare între landuri. Această competiţie a făcut Germania atât de puternică economic şi domină Europa din punct de vedere politic. Cedarea unei părţi din atribuiţii de la Guvern către regiuni, acordarea unei autonomii mai largi, astfel încât decizia să fie cât mai apropae de cetăţean. Mă îndoiesc că am putea să reuşim acest lucru în România pentru că ştiu mentalităţile oamenilor politici. Până să ajungem la regionalizare, sunt alte probleme acute.
Dacă nu vom termina cu interceptări telefonice în masă, cu spionajul, vom lăsa să domnească teama în mediul de afaceri. Atmosfera aceasta este nesănătoasă. Bunăstarea cetăţeanului nu poate fi disociată de libertate şi democraţie. Văd important la revenirea statului de drept, unde serviciile se retrag din câmpul tactic din Justiţie, procurorii nu comit excese şi îşi văd de treabă. Începe să se vadă reversul medaliei. Scăderea încrederii în instituţiile fundamentale este cea mai mare problemă, cea mai mare problemă. Poate să paveze calea către un regim autoritar, un regim de forţă.
Cum garantaţi independenţa Justiţiei? Ce garanţii daţi că nu politicul se va implica în Justiţie?
În ultima perioadă, nu este numai părerea mea, am avut dialog pentru reforma legislaţiei în Justiţie, unde au participat CSM, Ministeul Justiţiei. Ce am observat este că CSM care ar trebui să fie garantul bunei funcţionări a Jusitţiei are o poziţie pe care nu o înţeleg. Se opune unei astfel de măsuri. Inspecţia Judiciară este mai mult ocupată să sancţioneze declaraţiile membrilor Parlamentului. Unul este discursul public şi alta este realitatea. CSM este controlată politic.
S-a încercat şi modificări ale celor două coduri: Codul Penal şi de Procedură Penală. Susţineţi aceste modificări?
Mai mult decât obervaţii, ci decizii. Este o obligaţie a Parlamentului să pună în acord deciziile Curţii. Atrag atenţia asupra influenţelor politice care intervin în această chestiune. Formaţiunea condusă de domnul general Oprea s-a opus. A blocat Parlamentul în demersul de a amenda Codurile Penale. Viitorul Parlament nu se mai poate deroba. Mulţi au încercat să dea o conotaţie politică, dar cred că facem o mare greşeală.
Eu am avut un punct de vedere pe care mi-l menţin. Aş prefera monarhie constituţională sau republică parlamentară. Din păcate, actuala arhitectură ne dovedeşte de elementele de conflict latent care sunt înglobate în Constituţie. Această discuţie ar trebui reluată. Nu ştiu câte şanse vor fi să se modifice Constituţia. Nu va fi uşor atâta vreme cât preşedintele va avea o influenţă, crezând că o republică parlamentară va duce la reducerea atribuţiilor. Convenisem cu PSD că facem o reformă a Constituţiei. În momentul în care Crin Antonescu, care visa să fie preşedinte, s-a opus şi PNL a pus obstacole în faţa oricăror tentative de revizuire a Constituţiei. Asta se va întâmpla şi acum. Preşedintele preferă o abordare personală. Cu cât are mai multe pârghii, este mai puternic. Cel mai puternic peşedinte va fi cel care va impune un proiect major pentru dezvoltarea României.
Aţi făcut trecerea spre economic. Doar o completare vreau să fac. Le-am pus întrebarea despre modificarea Constituţiei şi celorlalţi lideri. Toţi au fost de acord. Aţi fost premier când economia mergea bine. Care ar trebui să fie motoarele de creştere a economiei?
România are al 17-lea PIB, dar suntem a şaptea ţară ca mărime şi jucăm un rol marginal în politica externă. După criza care a afectat şi România, Guvernul Boc ar fi trebuit să ia primele măsuri, numai că alegerile prezidenţiale din 2009 intrau în contradicţie cu anumite măsuri de austeritate. Amânarea lor a condus la anumite decizii de sacrificiu în 2010. Atenuarea efectelor crizelor s-a produs din 2012 şi economia a început să respire. Am adoptat pachetul de relaxare fiscală. Acuz actualul Guvern de nereuşita derulării programului de investiţii.
Eu consider că elementul cheie este demararea investiţiilor. Fără să am ceva cu un capital străin. E un dicton: „În momente de criză, capitalul fuge”. Capitalul românesc fuge mai greu. Mi-aş dori ca Guvernul să pună accent pe refacerea capitalului românesc şi consolidarea lui. Din lista firmelor care vor primi ajutor de stat, nu există nicio firmă românească. Nu că există o decizie care să facă discriminare, ci nu se califică. Criteriile au fost făcute fără o viziune. Este o atitudine anti-naţională, ca să spun aşa. Eu aş vrea ca această idee, că noi facem 80% din muncă şi primi 20% din valoare, aş vrea să inversăm raportul.
Nu e şi o poziţie politică în ceea ce priveşte Olanda. Adică orientarea spre încheierea afacerii cu ei?
Ar fi o mare greşeală. Nu am face decât să dăm apă la moară şi altora care să ne şantajeze la fel. Ar fi o mare greşeală. Nu am face decât să dăm apă la moară şi altora care să ne şantajeze la fel.
Care e rolul României într-o UE aflată în criză?
Brexit a reprezentat un şoc şi un regret pentru mine. Eu văd care este jocul marilor puteri. UE a fost construită ca un mecanism care să funcţioneze în jurul a două state puternice - Germania şi Franţa. Prezenţa Marii Britanii era necesară în condiţiile în care Germania a câştigat din influenţă şi Franţa a pierdut.
Aceste motive de îngrijorare şi de frământare au fost în ultima perioadă contrabalansate de două evenimente importante. În primul rând, referendumul din Italia. O încredere în democraţie. Eu l-am cunoscut pe Metteo Renzi, dar demersul a fost unul cu caracter populist. Italienii, care nu au uitat de perioada neagră, au vrut o Italie care să respecte fundamentele construcţiei europene. Alegerea din Austria. A fost dată o lecţie celor care credeau că naţionalismul nu mai poate fi oprit.
Mă simt un pic mai relaxat că proiectul pe care eu îl preţuiesc cel mai bun, o UE puterncă va putea merge înainte. Cum poate România să facă faţă acestopr provocări. Este foarte greu în acest moment. Primul element este legat de poziţia României la nivel european. Românie reuşise să ţeasă legături bilaterale cu state puternice înaintea aderăriii, ceea ce a ajutat-o să adere la UE. Era o motivaţie politică sau economică? Erau amândouă. NNoi am putea să refacem aceste legături. Este foarte importantă cu SUA, nu mai poate fi pusă sub semnul întrebării. Eu regret o pierdere de viteză în care România nu mai este importantă pentru Italia, Franţa sau Germania. Cu o economie slabă nu ai capacitatea de influenţare. Preşedintele este factorul de coagulare. Preşedintele nu a înţeles rolul său.
Au avut loc alegeri în SUA, avem un nou preşedinte. Se va va menţine parteneriatul, va avea altă valoare?
America are instituţii atât de puternice încât alegerea unui preşedinte nu a putut să însemne decât o anumită amprentă speficifică personalităţii preşedintelui. SUA nu şi-a schimbat politica în ultimii 50 de ani. Donald Trump este un personaj foarte colorat, dar el a avut curajul să ridice în spaţiul public subiecte politically corectness. Ascunderea sub preş a unor subiecte nu a fost soluţia bună. Poate trebuie să vedem lucrurile mici care completează tabloul acesta. Donald Trump a avut un slogan care este foarte frumos, Să facem America, din nou, mare. Cum o face? Mizând pe capitalul american. Nu am temeri că America îşi va putea să-şi schimbe deciziile strategice. România a devenit un element strategic în cadrul NATO.
Sunteţi de acord cu cei 2% alocaţi pentru Apărare?
În contextul în care Rusia a devenit tot mai ameninţătoare, noi, NATO, am făcut o mare greşeală că nu am sesizat la timp tendinţa expansionistă a Rusiei, să ia măsurile necesare de poziţionare. Reacţiile nu au fost cele care au trebuit. Dacă acum zece ani spuneam că cheltuim banii inutil pe apărare, efortul este necesar acum. Cred că dialogul este tot mai bun, dar în faţa unopr asemenea ameninţări nu poţi să contezi doar pe dialog, care trebuie susţinut şi în plan militar.
Credeţi că ar necesară încercarea unei legături bilaterale mai intense cu Rusia sau să dialogăm prin intermediul UE?
Este un echilibru foarte delicat. Avem un comportament destul de corect şi am considerat că UE este locul unde trebuie luate deiziile. Pentru raporturile între UE şi Rusia, atâta vreme cât Rusia nu renunţă la această atitudine, să ne prezentăm uniţi este mai eficient. În acest joc alţii îşi văd interesele.
Cum vedeţi relaţia cu Republica Moldova după alegerea lui Dodon? Trebuie să menţinem dezideratul Unirii?
Nu cred că cineva din România este bucuros cu alegerea lui Dodon, dar trebuie să rescpectă alegerea poporului. Cred că avem o problemă pe care nu o putem vorbi deschis. Nu ne gândim de ce a fost ales Dodon. În loc ca România să fie un element de inspiraţie, s-a retras compelt din relaţia cu R. Moldova. Guvernul hotărâse un ajutor, care nu a mai fost derulat. Iohannis şi Cioloş nu au înţeles semnificaţia politică şi Rusia nu a ezitat să ocupe terenul lăsat liber de România şi UE.
Eu cred că aceasta este realitatea în momentul de faţă. Cred că trebuie să schimbăm direcţia. Eforturile trebuie reluate. Ideea reunificării este generoasă, dar dacă vom pune acesta ca primul element, s-ar putea s[ facem o greşeali. Aderarea la UE ar reprezenta un vis pe care românii îl nutresc. Trebuie să vedem realităţile politicii. Germania a ştiut să-şi negocieze reunificarea în relaţia cu Rusia. Dar trebuie plătit un preţ pe care noi nu îş ştim.
Aş vrea să ne faceţi o previziune legată de noul Guvern. Cât de repede credeţi că o să avem un Guvern?
Constituţia dă nişte termene foarte strânse. Eu cred că lucrurile vor merge normal şi lin în condiţiile în care preşedintele va respecta votul cetăţenilor.
Există o posibilitate de a se ajunge la o suspendare a preşedintelui?
În condiţiile în care preşedintele respectă voinţa cetăţenilor, nu văd nicio intenţie. Mă aştept ca preşedintele să declare că respectă voinţa cetăţenilor.
Se încarcă comentariile...
