De altfel, când subiecţii au avut de evaluat încrederea în instituţii în cadrul sondajului nostru, rezultatul încrederii în guvern a fost destul de coerent cu notele pe care le-au acordat ministerelor.

 

Să dăm de la început o explicaţie. Sociologul poate măsura efectiv încrederea populaţiei în ministere, sau poate solicita o opinie (de la foarte nefavorabilă până la foarte favorabilă) utilizând o scală cu un număr mai mare sau mai mic de trepte. În funcţie de cât de detaliate crede că vor fi intensităţile raportărilor publicului la problema asupra căreia i se cere o opinie.

 

Am ales aici o altă variantă. Am cerut respondenţilor să noteze activitatea ministerelor. Şi ca să fie mai uşor pentru toată lumea, scala oferită a fost, ca la şcoală, de la 1 la 10. Doar că, atrag atenţia, scala aceasta nu este una obişnuită, în care distanţa dintre 1 şi 2 este egală cu cea dintre 4 şi 5 respectiv cu cea dintre 9 şi 10. Tocmai pentru că este o scală „şcolară”, şi toată lumea a trecut prin experienţa şcolii, ea pune respondentul în poziţia „profesorului”. Dacă distanţa dintre nota 3 şi 4 este aceeaşi ca distanţa dintre 6 şi 7, cea dintre 4 şi 5 sau cea dintre 9 şi 10 nu reprezintă chiar acelaşi lucru. Diferenţa dintre 4 şi 5 este cea dintre a nu trece, respectiv a trece clasa, iar cea dintre 9 şi 10 este cea dintre o prestaţie foate bună şi una excelentă.

 

Deci măsurătoarea a avut o semnificaţie socială venită tocmai din familiaritatea respondenţilor cu sistemul de notare şi cu această semnificaţie socială a scalei noastre de notare. Într-o asemenea cheie, deci nu sub forma unei scale uzuale, am pus problema evaluării ministerelor de căte populaţie.

 

Ce a ieşit aţi văzut în Adevărul de ieri. Practic, de unde au rezultat cifrele pe care le-aţi citit în Adevărul, sau pe siteul INSCOP? Respondenţii au dat note şi cifrele afişate reprezintă media dintre notele acordate pe fiecare minister – evident, media între evaluările efectiv exprimate, deci fără să se ia în calcul non-răspunsurile. Altfel spus, s-au luat în calcul doar notele date de voi şi s-a obţinut media prin împărţirea la câte note s-au dat. Nu s-a scăzut media în mod artificial. Au ieşit nişte note destul de omogene şi nişte medii întinse nu prea mult, de la 4 la 6 – mai puţine de 4, multe de 5, un singur 6.

 

O clasă cu 30% note între 4 şi 5, aproape 70% între 5 şi 6 şi un singur 6 rotund pentru premiantul clasei este coşmarul oricărui profesor.

 

O asemenea notare, dacă păstrăm metafora şcolară, are două explicaţii: ori „i-a ascultat din altceva” (între programa examinatorului şi cea după care s-a pregătit examenul sunt diferenţe) ori, pur şi simplu, elevii nu fac faţă. Dar se vede treaba că la mijloc nu e, în capul evaluatorului,  atât o percepţie a incapacităţii intelectuale a evaluaţilor, cât una a neseriozităţii lor. Practic, clasa a cam trecut, dar cu note mici. Evaluatorul nu se mai oboseşte nici să îi „pice”, nici nu are emoţii că le strică media. Elevii, oricum, sunt obişnuiţi cu notele.

 

Problema este însă alta. Cât de politică este notarea? Publicul a notat la limita de trecere performanţa guvernului Ponta, sau aparatele birocratice din spatele ministerelor care îi lasă impresia că nu pot fi puse în mişcare indiferent de câte reforme politice s-au promis la fiecare nouă formulă guvernamentală? Cel mai sigur, avem de-a face cu o combinaţie între cele două. Este o resemnare cu activitatea Guvernului, instituţie nu atât de „înjurată” totuşi ca parlamentul. Guvernul Ponta nu a dezamăgit încă şi repet ce am mai spus cu alte ocazii: raportat la nepopularitatea măsurilor luate de prim-miniştrii anteriori, alegerile din vara şi iarna lui 2012 au fost în primul rând defulări ale corpului electoral. Având în vedere proiectul prezidenţial al USL pentru 2014 şi faptul că alte partide decât PNL şi PSD nu prea mai au „prin curte” prezidenţiabili, probabil guvernul Ponta se va feri de a provoca electoratul şi va fi învăţat din enormele greşeli de PR ale lui Emil Boc sau MRU.

 

Pe de altă parte, într-o situaţie politică precum cea actuală – la scurtă vreme de guvernările PDL, dar la deja a doua formulă de guvern USL; după două importante campanii electorale câştigate zdrobitor în 2012 de alianţa social-liberală, dar cu un preşedinte care încă poate funcţiona ca paratrăsnet pentru nemulţumirile unei însemnate părţi a electoratului – ar fi hazardat să încercăm să explicăm fondul notelor între 4 şi 6 pe care le-au primit ministerele în catalogul INSCOP. Poate fi la fel de bine vorba de amprenta pe care austeritatea impusă de guvernele anterioare au lăsat-o asupra ministerelor, de nemulţumiri curente mai degrabă socio-economice decât politice, la fel cum poate fi vorba despre aşteptări ale votanţilor din campanile electorale din 2012, înşelate de faptul că nu au văzut ceva spectaculos din decembrie până acum. Nu putem decât aştepta să se clarifice variabilele.