Adevărata odă pentru Viorica Vasilica Dăncilă

Recunosc că am fost destul de dezamăgit să văd materialul din publicaţia care i-a ridicat statuie Vioricăi Dăncilă. Dar nu din motivele pe care le-aţi putea bănui cu toţii şi anume că se întrecea în minciuni care de care mai grosolane la adresa Vasilicăi. Răilor. Relelor.

Nu, ceea ce am să reproşez acestui demers este că nu a dus lucrurile până la capăt, cu alte cuvinte că nu a făcut lucrurile la scara şi dimensiunea care trebuie. Prin urmare, dacă tot o ridici în slăvi pe Viorica, fă-o, nene, cum se cuvine. Adică închiriază cea mai mare sală din Casa Poporului, sau întinde o scenă măiastră în Piaţa Constituţiei, cu boxe de sute de mii de waţi şi dă, sora mea, drumul la un eveniment monstruos, cum nu vezi nici la concertele lui Ştefan Bănică sau Loredana Groza. Pentru că îmi vine greu să cred că doamna Jucan nu ştie cum e cu BTL-ul, dar dacă are nevoie de sfaturi, după cum văd că e cazul, iată-le:

Spre, exemplu întreaga scenă, dotată cu lasere care să străbată cerul până la vecinii noştri bulgari, ar putea să fie decorată cu tematică africană. Oricum asta e tendinţa clară în politică externă a actualei guvernări, iar trendul nu pare să se stingă în curând. Deci: tot felul de arbori exotici în fundal asezonaţi cu liane zdravene, pe care să se bălăngăne în neştire maimuţele de care se plângea domnul Adrian Ţuţuianu. Asta, aşa, subţire, la deschidere. După care Viorica însăşi în costum de leopard rostogolindu-se pe catwalk-ul făcut din cel mai fin bitum de autostradă, timp în care un poet al neamului (Ciutacu? Badea? Gâdea? You name it) să dea drumul peste public primei strofe:

E mama noastră, a-tuturor
Viorica Vasilica se numeşte
Un om normal în lumea anormală
Pe toţi nespus ea ne iubeşte.

Apoi, desigur, Holograf ieşind val-vârtej de după un baobab şi dând drumul unuia dintre şlagărele cu care ne-a obişnuit la cantatele pe bani publici. Asta în vreme ce de undeva, pe o frânghie, să coboare fulgerător trupa de back-danceri  formată din femeile lui Liviu Dragnea: Rovana Plumb, Ecaterina Andronescu, tot tacâmul. Firea nu, că e pedepsită şi la momentul la care s-ar desfăşura acest eveniment Bucureşitul ei drag îi va fi fost luat cu japca. Astfel, ea ar fi închisă într-o cuşcă de sticlă suspendată undeva deasupra mulţimii şi condamnată să execute un silent dance pe ritmurile devastatoare care vin dinspre scenă. Şi, bineînţeles, strofa a doua:

E fără de egal în lume,
O bate şi pe Penelopa
Şi de asta de la anu
Ea conduce Ieuropa.

Moment în care surprizele abia încep. Dintr-o trapă care se deschide din scenă sunt scoşi în lanţuri toţi dizidenţii din PSD şi biciuiţi în faţa publicului. Mai mult, aşa cum se procedează în cazul marilor staruri care invită oameni din public să cânte câteva versuri împreună cu ei, la fel se va proceda şi aici, dar cu singura diferenţă că vor fi rugaţi să-i bată pe mai sus-numiţii dizidenţi. Astfel, îşi vor atrage rând pe rând oprobriul publicului, precum şi şuturile şi sticlele în cap aferente, următorii: Adrian Ţuţuianu, Marian Neacşu, Mihai Chirică etc. etc. etc. Ei nu vor fi însă singuri, ci însoţiţi de hipsteri deja celebri care au îndrăznit să ridice glasul împotriva PSD-ului: Tudor Chirilă, Marian Godină, Traian Berbeceanu, Floricica dansatoarea etc. Şi, desigur, strofa a treia, într-o efuziune generală cum nici Ceauşescu nu a văzut la defilările publice, palide în comparaţie cu acest eveniment grandios:

Nimic nu-i stă în cale,
Râul, ramul, limba românească,
Cum le spune ea nu le mai spune nimeni
Viorica să trăiască!

Evident, în acest punct evenimentul este apoteotic, transmis de toate televiziunile de ştiri străine. O lume întreagă află de minunata fiinţă în cinstea căreia are loc evenimentul. Dar, iarăşi, asta nu e tot: abia acum intră în scenă un PSD-ist cu ştate vechi şi anume domnul Ludovic Orban, în ceea ce organizatorii numesc, inspirat, Momentul Opoziţiei. Domnul Orban nu este însă lăsat să cânte, ci numai să facă lip-sync, pentru că, într-o adevărată demonstraţie de forţă, organizatorii dau drumul unor râsete pe bandă de fiecare dată când acesta deschide gura. Momentul e colosal, publicul se distrează, aruncă cu pietre, jandarmii bat mulţimea fără să vrea. Şi, iarăşi, monumental, bardul neamului rostogoleşte ultima strofă:

Şi ce dovadă vreţi că e aşa
Decât că o atacă hipsterimea proastă, tristă
Dar eu vă spun numai atât:
Viorica nu se lasă, ea rezistă!

Sigur, aici imaginaţia organizatorului trebuie să atingă un punct culminant, pe care eu îl propun după cum urmează: ambasadorii străini sunt aduşi şi ei în scenă, dar de data asta în haine de şefi de trib şi, nu bătuţi groaznic, aşa cum probabil v-aţi aştepta, ci obligaţi să se uite la un panou gigantic, cât toată clădirea CC-ului, pe care sunt derulate infografice cu realizările guvernului Dăncilă. Adică cifre cu multe zero-uri reprezentând creşterea economică, chart-uri mari cât un bloc indicând creşterea salarială, un billboard uriaş care anunţă noul salariul minim la 4032 de lei ş.a.m.d. Într-o jerbă de artificii copleşitoare, însă, surpriza surprizelor abia cum urmează şi nu este Andreea Marin, ci o valiză imensă care e adusă în mijlocul scenei. Bineînţeles, valiza se deschide într-un crescendo uluitor de tobe, iar din ea iese Liviu Dragnea, în sfârşit fără mustaţă. Muzica se opreşte brusc, luminile se sting. Şi, deodată, în liniştea care se aşterne brusc peste toţi şi toate se aude vocea lui L I V I U spunând doar atât: he-he.

Vedeţi, deci, doamnă Jucan cum se gândeşte o campanie de spălare a imaginii unei persoane? Aşa, la nivelul ăsta, nicidecum aşa cum aţi făcut-o dumneavoastră. Vă aşteptăm.