Aderarea la UE a Republicii Moldova, un subiect de PR politic pentru AIE-3?

Viitorul  european al Republicii Moldova a fost în ultimii 3 ani doar un subiect de PR politic în campaniile electorale de la Chişinău, folosit de liderii formaţiunilor pro-europene doar pentru a cosmetiza o realitate diferită de cea prezentată la Bruxelles unde corupţia,  sifonarea banului public şi anchilozarea Justiţiei în carapacea sovietică, pun sub semnul incertitudinii aderarea la UE a societăţii moldoveneşti.

Dincolo de conflictul îngheţat transnistrean şi de războiul din Estul Ucrainei, elita politică pro-europeană de la Chişinău nu a fost capabilă după debarcarea de la putere a liderului comunist, Vladimir Voronin să îşi asume printr-un document comun paşii concreţi şi reformele care să asigure într-un anumit interval de timp vectorii aderării la UE a Republicii Moldova ci doar a preferat să implementeze cu paşi mici o serie de reforme care nu au avut efectul scontat întrucât trinomul Filat-Lupu-Ghimpu a generat instabilitate politică şi implicit economică pentru că nu s-au înţeles asupra unor chestiuni politice de bun simţ. Pentru implementarea reformelor cerute de partenerii europeni, absorţia banilor comunitari şi modernizarea societăţii moldoveneşti elita politică pro-europeană de la Chişinău a preferat să amâne consensul asupra schimbării Constituţiei, a sistemului electoral şi implicit să depolitizeze instituţiile de forţă ale statului pentru a lupta cu succes împotriva corupţiei şi a sifonării banului public. Dacă exista un consens asupra acestor chestiuni structurale enunţate mai sus poate imaginea externă a Republicii Moldova ar fi fost cu totul alta şi în contextul conflictului din Donbass, Chişinăul ar fi fost un bastion de stabilitate la graniţa de răsărit a UE şi a NATO. Instabilitatea guvernamentală de la Chişinău nu face decât să adâncească criza instituţională şi politică a statului de care profită cu succes Federaţia Rusă. Pe lângă Transnistria, Kremlinul mai are în scena politică de la Chişinău o veritabilă coloană a cincea care oricând ar putea destabiliza situaţia şi aici mă refer la PSRM, Renato Usatâi sau un Ilan Shor.

Visul european al moldovenilor, blocat de instabilitatea politică din actul guvernării

În acest context, ministrul Afacerilor Externe şi Integrării Europene, vice-premierul  Natalia Gherman a declarat într-un interviu acordat postului Radio Moldova Actualităţi că într-un viitor previzibil  Chişinăul ar putea să îşi prezinte cererea de aderare la UE dacă îşi va implementa reformele cerute de liderii comunitari şi implicit de societatea moldovenească.

“Va fi un proces firesc şi logic să cerem Uniunii Europene trecerea sau avansarea Republicii Moldova la următoarea etapă, pregătirile pentru procesul de aderare la Uniunea Europeană. Trebuie să căpătăm această masă critică de acţiuni şi de reforme în cadrul implementării Acordului, încât să nu lăsăm nici un argument, nici un semn de întrebare sau un dubiu în ceea ce priveşte atât voinţa politică a Republicii Moldova, cât şi a capacităţii noastre de a ne reforma şi de a consolida societatea în susţinerea acestei idei de integrare europeană”, a afirmat şeful diplomaţiei moldave.

Potrivit acestuia, Republica Moldova trebuie să îşi fixeze singură un termen clar de aderare la UE însă corelat cu liderii comunitari de la Bruxelles.  

„Nu aş numi niciun termen, termenul trebuie să fie fixat de noi şi coordonat cu partenerii noştri din Uniunea Europeană. Terenul trebuie să fie foarte bine pregătit. Nu aş vrea să spun că acest lucru se va întâmpla foarte târziu, eu văd această perioadă şi evoluţie pe parcursul mandatului actualului Guvern, evident pentru aceasta este nevoie şi de o stabilitate politică în Republica Moldova. Noi nu putem face acest lucru atunci când Guvernele se schimbă la fiecare 6-8 luni. Atunci când demarează ceva, trebuie să fie dus până la bun sfârşit şi atunci când aceeaşi clasă politică preia responsabilitatea şi pe plan personal şi profesional pentru domeniul de reformă de care răspund, datorită atribuţiilor funcţionale. Asta, din punctul meu de vedere, este o condiţie indispensabilă pentru avansarea rapidă pe plan de reforme proeuropene. Mi-aş dori foarte mult să văd actualul Guvern, actuala clasă politică depunând această cerere într-o perioadă foarte şi foarte previzibilă”, a arătat Natalia Gherman. În fapt, declaraţia vice-premierului moldovean vine să întărească ideea că obiectivul european al Chişinăului trebuie asumat prin măsuri concrete şi implicit prin stabilitate politică care să genereze un fundament solid reformelor. În această ecuaţie, nu cred că Bucureştiul este un exemplu fericit pentru Chişinău întrucât corupţia este încă o problemă structurală de la momentul aderării în marea familie europeană. Mai degrabă, exemplul polonez ar fi mai util politicienilor de la Chişinău însă este greu de implementat un anume model fără a fi corelat realităţilor sociale din teren. Pe de altă parte, Gherman este de părere că Republica Moldova ar putea depune cererea de aderare la UE în mandatul cabinetului Streleţ care se încheie în noiembrie 2018. Până la îndeplinirea acestui obiectiv vital al Chişinăului, elita politică moldavă trebuie într-un timp relativ scurt să obţină rezultate concrete în bătălia contra corupţiei, în absorţia banilor europeni în proiectele de modernizare a Justiţiei şi societăţii în ansamblul său chiar dacă anul viitor se va alege un nou preşedinte al Republicii Moldova, eveniment care va tulbura liniştea aparentă din cadrul AIE.