Aceşti izmenari minunaţi şi doctoratele lor plagiate

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Există o specie de impostori care au sufocat funcţiile publice, în special învătământul, poliţia şi armata.  În fruntea lor se află generalul Izmeană, multiplu fiu merituos al patriei, în acelaşi timp conducător de doctorate la mai multe instituţii, ministru şi sef de partid. Despre aceşti izmenari voi vorbi în acest articol, contribuind şi cu câteva exemple intâlnite în persoană.

Izmenarul are doctorat, dar nu pentru că i-ar fi drag de carte. Nici gând, mai ales că, în majoritatea cazurilor, izmenarul este certat cu învăţătura, dovadă că se exprimă cu mare dificultate şi are o cultură generală extrem de modestă. Nu, izmenarul are doctorat, de multe ori însoţit de o sinecură universitară, pentru că este cheia de intrare într-un club select: izmenarii sunt cei pentru care muncesc alţii. Inclusiv ca să le ofere teza de doctorat, aşa se explica că izmenarul poate comite plagiate pe care nici nu le înţelege.

Ca să înţelegem profilul izmenarului, să ne uitam la şeful lor suprem, fiorosul general Izmeană. Cel de trei ori plagiator: a fost referent la doctoratul plagiat al lui V. Ponta, şi-a plagiat propriul doctorat şi a coordonat doctorate plagiate. A ajuns direct profesor universitar, deşi nu are nicio contribuţie originală la domeniul său academic, iar cărţile sale nu sunt publicate la edituri recunoscute ştiinţific şi nu sunt prezente în biblioteci. A ajuns general cu patru stele sărind ierarhiile şi fără să aibă nicio zi de front, nu mai vorbim de vreo faptă de merit militar. O triplă impostură. La aşa merite, era firesc să fie sef. Mare şef. Ăl mai mare şef. Şi să aibă coloană oficială. Cea mai mare coloană oficială. A mai mare coloană oficială.

Primul lucru la care renunţă un om obişnuit care intră în clubul izmenarilor este demnitatea. Faţă de un absolvent cinstit de studii superioare, care işi dedică câţiva ani din viaţă cercetării pentru a obţine titlul de doctor, izmenarul vrea direct titlul. El se va interesa cine i-l oferă şi cât costă. În bani sau în recunostinţă, uşor de convertit în prestări de servicii. Eşti izmenar cu mine, sunt izmenar cu tine. Era o perioadă când la Academia de Poliţie era o pepinieră de izmenari. Va ofer un exemplu: interlop local, cu bani mulţi şi exprimare greoiae, reuşeşte cumva să termine nişte studii de drept. În timp ce era anchetat local pentru evaziune fiscală şi alte mărunţişuri, se înscrie la doctorat la Academia menţionată, specialitatea drept penal, cu o teză despre combaterea crimei organizate. Cum s-ar zice, era în domeniu. În ziua susţinerii, universitatea locală, unde primise câteva ore în calitate de doctorand, se umple de generali de poliţie de la centru, veniţi să onoreze noul doctor, ajuns izmenar cu surle şi trâmbiţe. Din interolp nefrecventabil, respectivul ajunge parlamentar, absolvent de Colegiu de apărare naţională, de Institut diplomatic etc. Başca mare şef pe la un partid respectabil. La examene îşi punea studenţii să stea în picioare in faţa lui, a izmenarului care nu reuşea sa articuleze două vorbe în faţa celorlalţi profesori.

Astfel de izmenari parazitează şi înăbuşă învăţământul universitar. Aşa se explică de ce o ţară în conducerea căreia s-au tot perindat profesori universitari a lăsat de izbelişte tocmai educaţia. Pentru că pentru izmenar invăţământul este o garoafă la butonieră, pentru cele câteva ore la care ajunge, foarte rar, i se pare ca este bine plătit. Alţii îi ţin majoritatea orelor şi îl trec coodonator la lucrări de care nu are habar. El are alte demnităţi din care trăieşte. Dacă unii sunt fraieri şi chiar trăiesc din învăţământ, asta e, pentru fraieri e normal să fie grea viaţa. El de asta s-a facut izmenar, ca să nu aibă această neplăcere. Izmenarul cu doctorat în drept sau siguranţă naţională este, de obicei, poliţist, militar, funcţionar public, angajat al serviciilor de informaţii sau politician. Despre niciunul nu ne putem imagina că ar avea ani de pierdut prin biblioteci, când ţara îl aşteaptă să fie luminată de minunăţia Sa.

Izmenarii sunt legaţi între ei în feluri care frizează fandacsia: actualul prim-ministru a primit un doctorat plagiat din partea unui fost prim-ministru, iar unul dintre garanţi a fost actualul său adjunct, el însuşi plagiator, respectiv marele General, care îi este şi naş. Adica şeful lui pe linie izmenească. Cu ajutorul acestui doctorat a ajuns, fără concurs, avocat, profesie din practicarea căreia s-a îmbogăţit. Accesoriu şi cadru didactic universitar. Şi atunci cum să fim surprinşi că aceştia se apără între ei, cât de naiv să fii să vorbeşti aci de demisii sau demiteri de onoare? Onoarea cui, a izmenarului? Sunteţi în mare eroare, băi fraierilor, care sunteţi! Nu onoarea, ci valoarea dă măsura izmenarului. A, că voi aştia fraierii, ziceţi că este vorba despre aroganţa şi nesimţirea imposturii, asta este problema voastră. Ia, ascultaţi aici: Protestează toţi golanii/ Că circulă generalii/ Cu coloana oficială/ Toţi fraierii dau în boală

Izmenarii sunt uşor de descoperit, luaţi-l pe unul dintre ei, pe care il cunoaşteti, sigur ştiţi unul şi uitaţi-vă la cel care l-a introdus în club, conducătorul de doctorate, dacă este doar un izmenar de rangul intâi. Uitaţi-vă şi la cei pe care i-a introdus el în club, daca este un izmenar de rangul doi, care este la randul lui conducător de doctorate. Este atât de simplu, odată ce nu iţi crapă obrazul pentru tine nu iţi va crăpa nici pentru alţii.    

Partea cea mai întunecată a problemei este că toţi aceşti izmenari, mai nou convertiţi în specialişti în siguranţă naţională şi împrăştiaţi prin poliţie şi armată în funcţii de conducere, ar putea fi puşi în postura de a işi folosi aceste prerogative. Până acum România a fost una dintre puţinele ţări europene ferite de atentate, de valuri de emgranţi şi provocări militare ale vecinilor. Dar dacă acest lucru s-ar schimba, cum credeţi că va arăta, pe timp de luptă,  o armată condusă de izmenari? Ce vină vor avea profesioniştii din armată şi din poliţie ca să aibă astfel de conducători, a căror experienţă de luptă este doar împotriva bunului simţ, nu a vreunui duşman real? Câţi vor fi atunci trimişi să umple, degeaba, nişte gropi săpate alandala?

Pentru final, un caz de izmeneală mai veselă. Un izmenar, şef într-un serviciu de informaţii, având şi alte demnităţi, preia şi un curs universitar de etică. Reţineţi, vă rog, de etică. Împreună cu tânărul şi entuziastul asistent care i-a fost repartizat, publică un manual de curs, scris jumătate jumătate cu acesta. Studenţii descoperă că partea scrisă de izmenar este plagiată. Izmenarul este prins că se ocupa cu protecţia unor hoţi şi este arestat. Pleacă de la catedră. Pleacă şi asistentul, în căutarea unei vieţi mai bune, nemairezistând să traiască din salariu. Cursul este preluat de un alt izmenar, care preia şi manualul, asa cum rămăsese moştenire. Le predă studenţilor după el. Între timp, acelaşi manual este la rândul lui plagiat la altă universitate. Manual de etică, să nu uităm.

Voi ce izmenari aţi întâlnit?

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite