Acest animal care speră - despre alegerile locale

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
soos zoltan

Transilvania devine oare Transilvania în toată puterea cuvîntului? Oricum ar fi, alegerile locale din 27 septembrie sunt dătătoare de speranţă.

Dominic Fritz, Zoltán Soós - cred că acestea sunt numele care au generat cele mai mari surprize. La Timişoara fusese învins un primar de două mandate, iar la Tg. Mureş, unul de cinci, care, e drept, nici nu mai putea candida, dar dacă ne gîndim că el a pornit acum în cursa pentru preşedintele Consiliului Judeţean şi nici acolo nu a reuşit atunci putem concede că Dorin Florea este un învins absolut. Însă Soós a avut contracandidaţi şi din PNL, din PSD sau din POL, şi eu cel puţin credeam că teama de maghiari „va lovi” la vot (conform recensămîntului din 2011, românii de la Tg. Mureş alcătuiesc 49% a oraşului, iar maghiarii, 42%, destul de mulţi pentru politicienii de nişă şi pentru stereotipii inepte).

Dar de ce ne surprinsese victoria celor doi şi a altora? Transilvania este o regiune par excellence plurietnică şi pluriculturală. Într-adevăr; şi totuşi parcă se instalase un etnicism devastator.

Şi nu numai la români. Cred că asta este una dintre capcanele pe care stafful lui Soós trebuie s-o evite abil: sunt maghiari care visează despre cine ştie ce lucruri specific maghiare (redenumirea unor străzi de exemplu) fără să se gîndească că un oraş trebuie să fie al locuitorilor, indiferent de etnia fiecăruia, şi că nu e bine să fim plini de resentimente. Din punctul meu de vedere, un naţionalist nu poate fi un primar bun.

Un enunţ discutabil; dar dacă ne gîndim la Tg. Mureşul lui Dorin Florea, unul care se verifică sută la sută. Străzi pline de gropi; un transport public deplorabil; piste pentru biciclişti inexistente, parcări puţine - un oraş prăfuit şi provincial.

Omul este un animal care speră. Prin asta se şi iluzionează, normal - dar cum putem spera ”puţin”?! Speranţa este per definitionem maximalistă.

Şi totuşi, mi-am reţinut speranţa: îmi amintisem cu amar de alegerile de-acum patru ani. Acum sper din nou (şi-mi reamintesc cît am sperat şi cînd fusese ales Emil Constantinescu, şi cînd fusese ales Klaus Iohannis). Cred că asta este caracteristica cea mai mîrşavă a politicii din România: faptul cum îşi bate joc de speranţele şi deci viaţa oamenilor.

Îmi place lookul tînăr al staffului lui Soós, atît de diferită de gri-ul de secretar de partid al primarului de pînă acum, şi că echipa lui este plurietnică. Victoria a fost obţinută, urmează înţelepciunea şi munca perseverentă.

Mă iluzionez din nou: dar numai aşa, prin crearea unor oraşe frumoase şi respirabile poate dovedi politicul că Transilvania este într-adevăr ceea ce a fost dintotdeauna.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite