Acciza la combustibil, bomboana pe coliva USD

Să arunci în aer preţurile la combustibil şi, prin contaminare, la majoritatea bunurilor de larg consum, este o dovadă crasă de inconştientă politică. Care se va întoarce ca un bumerang în capul celor care o iniţiază, adică a USD.

Este clar că majoritatea populaţiei va fi afectată. Şi cei care se duc la serviciu, zilnic, cu maşină proprie, cei care îşi gestionează afacerile cu deplasări mai lungi, transportatorii de mărfuri şi persoane.

Cel mai grav, producătorii şi comercianţii de bunuri pentru consum zilnic, alimente, legume şi fructe, produse de curăţenie, etc., nu vor ezita să folosească prilejul pentru a-şi mai rotunji profitul, ştiind că populaţia nu se poate lipsi de alimente şi produse de strictă necesitate.

Şi nu e vorba doar de creşterea reală a costului combustibilului. Vor adăuga în preţuri încă 2-3 procente, să fie, pentru vremuri mai grele.

Transportul în comun, vital în oraşele mari pentru mersul la slujbă, se va scumpi şi el.

RATB-ul bucureştean este aproape în faliment, este exclus să nu crească preţul biletelor cu mult mai mult decât ar fi justificat de acciza suplimentară la motorină.

Şi vârful scumpirilor din piaţă va fi atins în luna mai, după epuizarea stocurilor, şi cu câteva săptămâni înainte de europarlamentare.

Cât de inconştient poţi să fii, să arunci în aer preţurile, în luna în care ceri voturile populaţiei?

Este un gest politic sinucigaş, pornit doar din dorinţa lui Victor Ponta de a-şi arăta muşchii în faţa lui Băsescu, de a demonstra că el este mai tare în parcarea numită România.

Toată acţiunea şi activitatea premierului Ponta, ilustrată şi de ultima controversă pe Legea certificatelor verzi, este dominată de adversitatea şi de razboiul cu Traian Băsescu.

Când e vorba să-l contrazică şi învingă pe Traian Băsescu, Ponta devine iraţional, nu înţelege nici pericolele imediate şi de mare potenţial, cum este acela de scumpi mărfurile în prag de alegeri.

Românii reacţionează emoţional. Întotdeauna. Vor căuta un ţap ispăşitor pentru scumpirea preţurilor, cum au căutat şi găsit pentru tăierea veniturilor din 2010. Şi nu stau să facă raţionamente economice, nici atunci şi nici acum.

Ei ştiu doar că din amărâtele de venituri, din care abia îşi duceau zilele, o parte se va duce pe scumpirea generată de „abciza” lui Ponta.

Sigur că va fi principala temă de campanie electorală, „abciza” lui Ponta ne bagă în sărăcie, acesta va fi mesajul opoziţiei.  Şi e normal ca opoziţia să profite la maximum de aceasta prostie electorală.

Chiar şi scumpirile conjuncturale, alte evenimente şi întâmplări nefericite vor fi legate, într-un fel sau altul, prin contaminare, tot de acest context.

Ponta e de vină că se întâmplă cutare şi cutare lucruri, după sindromul „ţapului ispăşitor”, aşa de drag românilor. Mereu alţii sunt de vină pentru eşecurile şi neîmplinirile proprii, numai ei înşişi nu sunt de vină.

Ar mai fi timp să se renunţe la această gafă monumentală, electoral privind lucrurile. Dar încăpăţânarea lui Ponta, de a arăta cine-i jupânul în ţara asta, îl va opri s-o facă.

Iar fătuca ministresă, Ioana „abciza”, nu are niciu rol. Ea execută scrupulos toate ordinele venite de la premier, că de asta a şi pus-o acolo. Să facă doar ce-i spune el. La lipsa ei de experienţă administrativă nici nu s-ar putea altfel. Teoria ca teoria, dar practica ne omoară, când e vorba de guvernare şi nu numai.

Şi mai este o posibilitate, de care Victor Ponta ar trebui să ţină seama.

Dar dacă Traian Băsescu a amânat intenţionat mărirea accizei până la 1 aprilie, ştiind încăpăţânarea premierului, pentru a-i întinde o capcană înainte de europarlamentare?

Dacă supraaccizarea s-ar fi aplicat de la 1 ianuarie, până în luna mai lumea s-ar fi obişnuit cu scumpirile, şi efectul s-ar fi estompat. N-ar fi ţinut alegeri în plină explozie a preţurilor. Poate tocmai asta a vrut preşedintele Băsescu, să-l facă pe Victor Ponta să-şi frângă gâtul la alegerile europarlamentare. Doar că premierul e prea orgolios să admită că l-a păcălit Băsescu.

Victor Ponta îşi supraapreciază creditul pe care i l-a acordat populaţia. Au mai păţit-o şi alţii.

El vede doar 70% majoritate parlamentară, când, de fapt, USL a fost votat de 27% dintre alegătorii cu drept de vot. Restul de 73% sunt români şi ei, contribuie la PIB, muncesc în România, nu i-au dat girul lui Ponta să mărească preţul la combustibil pentru a face rost de banii necesari lui Dragnea şi primarilor USD.

Şi basmul cu destinaţia autostrăzi a acestei accize s-a desumflat. Nu se duc la autostrăzi, se duc la clientela politică a USD, pentru campaniile electorale de anul acesta.

Mai marii USD si UDMR, cei care-l tin in braţe pe Ponta, sunt oare constienti de groapa in care-i împinge Ponta, sau stau doar cu ochii pe banii pe care i-ar primi? Sunt si ei la fel de orbiti de câştigul imediat, fără să înţeleaga pericolul pe termen lung,

Şansele ca scenariul descris mai sus să se împlinească sunt destul de mari, mult mai mari decât şi-ar permite un politician responsabil, care nu este ghidat în activitate de ura împotriva preşedintelui ţării.

Dar există o vorbă în popor: fiecare pasăre pre limba ei piere. Se aplică şi la politicieni.