Ţeapa pe care a luat-o Rareş Bogdan cu PNL ilustrează drama României cea de toate zilele

Nu e uşor să fii în pielea lui nenea Rareş. Să laşi din braţe ditai emisiunea ca să ajungi, chipurile, front man-ul PNL-ului, a sunat bine într-o primă fază, până când omul nostru a dat piept cu realitatea hâdă:

PNL-ul actual, cu mici excepţii, este un loc unde domină impostura. Iar pentru asta, desigur, este suficient să te uiţi la domnul Ludovic Orban, un om pe care nu îl recomandă absolut nimic pentru această funcţie, dar care conduce bine-mersi, nimeni nu ştie cum, singurul partid istoric rămas pe scena politicii româneşti după dispariţia în neant a PNŢCD.

Drama lui Rareş Bogdan, prin urmare, un tip, judecând după discurs, animat de intenţii bune, este lesne de înţeles faţă cu un lider care nu are absolut nicio viziune. Mai mult decât atât, dând nas în nas cu munţii de impostură care animă eşalonul secund al acestui partid, de la Cătălin Predoiu şi până la Mara Mareş, asta ca să nu mai vorbim despre figuri insalubre precum Gheorghe Falcă sau Vasile Blaga, pentru a numi doar câţiva dintre cei care au prins câteva locuri călduţe de europarlamentari, fireşte că omul s-a revoltat şi a pus-o de o mică insurecţie.

Că şi alţii văd lucrurile ca el, a devenit, de altfel, destul de clar, doar că susţinerea pe care a reuşit s-o înjghebe Rareş Bogdan în scurtul lui timp petrecut în PNL, nu a fost suficientă, iată, să dărâme zidul de impostură care parazitează vârful partidului. Aşa se face că – destul de penibil, de altfel – omul providenţial care până nu demult se bătuse cu pumnii în piept că va salva România de PSD, s-a văzut pus cu botul pe labe de către mult mai versaţii lideri PNL. Şi nu oricum, ci având pe fundal cântecul tânguitor de sirenă al lui Cozmin Guşă, care nu mai contenea să explice tuturor cât de fraier a fost Rareş Bogdan că a plecat din Realitatea şi, nu-i aşa, din sânul unui proiect politic care tocmai se contura şi avea să facă şi să dreagă şi să bla bla bla bla, proiect pe numele său Partidul Realitatea.

Cel mai trist nu este însă că fostul prezentator TV nu a reuşit să deturneze partidul într-o altă direcţie decât cea în care merge acum. Sau, mai bine spus, în orice altă direcţie decât cea spre nicăieri. Nu, cel mai regretabil este că, redusă la esenţă, experienţa lui este experienţa oricărui om animat de bune intenţii în România. Este povestea, la scară mai mare, a fiecărei persoane care a încercat vreodată să schimbe ceva în bine într-o structură osificată de incompetenţă şi impostură, a fiecărui cetăţean mai răsărit care a îndrăznit să creadă că lucrurile se pot face şi altfel. Adică altfel decât se fac lucrurile de zeci de ani în România.

Altfel, Rareş Bogdan are marele ghinion de a se afla, din punct de vedere al personalităţii, exact la intersecţia dintre PNL şi USR-PLUS. Nici prea hipster ca să fie acceptat de aceştia din urmă, dar nici suficient de plictisitor şi lipsit de viziune ca să fie complet asimilat de PNL, pe Rareş Bogdan îl aşteaptă zile grele în cadrul acestui partid.