După cum spuneam într-un comentariu anterior, stafia lui Ion Iliescu s-a aşternut peste oraşele şi comunele patriei. A devenit limpede că Partidul Social Democrat a pus mâna pe majoritatea primăriilor din România. Peste 44% dintre localităţile din ţară vor fi conduse de către PSD. La rândul său Partidul Naţional Liberal a obţinut victoria în aproximativ 34% dintre localităţi. Cele două mari partide sunt urmate de aceleaşi partiduleţe de tip „proptea”, ALDE (cu 4,95) şi UDMR (cu 4,87).

Nimic nou în scrutinul din Est.

Dacă privim doar cifrele, nu s-a schimbat nimic în acest tur de scrutin. România a rămas în marasmul ei tradiţional. Aceiaşi politicieni, aceleaşi aranjamente, aceleaşi practici. 

Numai că, dacă ne uităm la ceea ce s-a întâmplat în Bucureşti, unde Uniunea Salvaţi Bucureştiul a devenit a doua forţă politică a Capitalei, putem observa că are loc o transformare de mentalitate şi o dinamică inovatoare de necontestat. Acest mic cutremur, care l-a scos din cursă pe candidatul ponosit Predoiu, poate să se extindă dinspre Sectorul 1 spre restul ţării.

Partidul condus de Nicuşor Dan a pierdut alegerile. Dar a câştigat bătălia cu sistemul politic românesc. De aceea această înfrângere este la fel de importată ca şi o mare izbândă electorală.

În primul rând pentru că Nicuşor Dan le-a arătat românilor că există o alternativă viabilă la marile partide tradiţionale. A demonstrat că mobilizarea electoratului nemulţumit de modul cum a fost şi este condusă această ţară reprezintă o forţă care trebuie luată în seamă. O altă reuşită majoră adusă de scorurile remarcabile obţinute de USB este dată de tipul de figuri politice cu care această formaţiune s-a prezentat în faţa alegătorilor. Nu e doar o schimbare de paradigmă sau viziune, este şi o schimbare de atitudine şi de caractere.

Rezultatele obţinute de USB sunt remarcabile şi dacă le comparăm cu cele ale altor partide „inovatoare”. Faptul că multe dintre partidele mici din şi mai micile oraşe ale României (cum au fost cele de la Cluj sau de la Târgu-Mureş) au obţinut scoruri lamentabile arată un alt principiu important care stă în spatele acestei reuşite notabile a lui Dan. USB a arătat că nu este suficient să întemeiezi partide „independentiste” sau să avansezi candidaţi care mimează „alternativa”.

Eşecul multor partiduleţe de garsonieră de la nivel local demonstrează că alegătorii caută figuri publice autentice, că nu îşi dau votul oricăror veleitari care mimează activismul civic.

Întrebarea rămâne aceea dacă (şi cum) va reuşi Nicuşor Dan să capitalizeze aceste realizări spectaculoase şi ce va face pentru a transforma înfrângerea într-o adevărată revoluţie politică. În primul rând, Consiliul General al Municipiului Bucureşti, unde USB are aproape un sfert dintre consilieri, va trebui să devină câmpul de bătălie al acestei noi mişcări politice. Acolo trebuie testate şi aplicate noi reguli de comportament politic şi public. Acolo USB trebuie să demonstreze că are soluţii, că este cu adevărat „altfel”.

În al doilea rând, este vorba despre viralizarea elementelor care au dus la succesul Uniunii Salvaţi Bucureştiul la nivel naţional. Anunţul cu privire la înfiinţarea Uniunii Salvaţi România constituie un prim pas spre crearea unei platforme politice pentru alegerile parlamentare din toamnă, dar este şi principala vulnerabilitate a proiectului lui Nicuşor Dan. Modelul USR ar putea să fie mişcarea Podemos din Spania, care a reuşit să se transforme în a treia forţă politică din peninsula Iberică. Însă, ca întotdeauna în România, problematică nu este platforma de idei, ci resursa umană.

Întrebarea este cum va deveni candidatul Tică Darie, cel care a dorit să devină primarul Roşiei Montane, deputat de Alba? Cum va fi transformat Andrei Postolache, liderul formaţiunii Pentru Iaşi, într-o alternativă credibilă pentru liderii PSD care au preluat controlul asupra Moldovei? Cum va identifica USB (sau viitorul USR) zecile de Nicuşori Dan ai Clujului, Timişoarei, Craiovei sau Constanţei? Cine sunt aceşti politicieni noi?

Dacă ar fi să comparăm rezultatele unor oameni cum este Clotilde Armand, care a obţinut aproape 30% din voturile concetăţenilor sau Roxana Wring (cu peste 20%) ori Antoaneta Bugner, cu diverse alte figuri perdante ale micilor partiduleţe locale, vedem care este profilul electoral care i-a convins pe alegători.

Implicare activă în sectorul non-guvernamental şi nu manageri ori corporatişti. Experienţă internaţională şi relevanţă profesională în domenii de nişă, nu angajaţi ai unor multinaţionale ori oficiali aduşi de la Bruxelles. Oameni cu iniţiativă cetăţenească, prezenţi în comunităţile din care fac parte, şi nu afacerişti de succes.

Oricum ar evolua lucrurile, România nu va mai fi cum a fost. Reuşita lui Nicuşor Dan a demonstrat că românii vor reacţiona la mesajele alternative şi că, atunci când le sunt oferite variante adevărate, se pot mobiliza pentru a face o schimbare.