Ţara arde şi unii politicieni se piaptănă. Şi folosesc moartea pentru câştiguri electorale!

După ce au tot ameninţat că nu votează în parlament decretul pentru prelungirea Stării de Urgenţă, scorul a fost 404 „pentru” şi 26 „contra”. Au vrut să facă spectacol, să nu uite ţara de ei. Au adăugat la Hotărârea de aprobare a decretului tot felul de „chestii”, să dea bine la populaţie. Ştiind că în joc este viaţa sau moartea cetăţenilor. Se tot dau în „stambă” cu diferite declaraţii şi ameninţări, îl ameninţă pe Iohannis cu suspendarea.

Să arate că mai există şi ei pe acolo, prin politica românească. Totul de un ridicol perfect. Dar nu le poţi cere politicienilor români simţul ridicolului.

Starea de urgenţă

În Constituţie este reglementată la art 93:

ARTICOLUL 93
(1) Preşedintele României instituie, potrivit legii, starea de asediu sau starea de urgenţă în întreaga ţară ori în unele unităţi administrativ-teritoriale şi solicită Parlamentului încuviinţarea măsurii adoptate, în cel mult 5 zile de la luarea acesteia.

În Constituţie nu se pomeneşte de condiţii impuse de parlament preşedintelui. Parlamentul încuviinţează sau nu.

În Legea 453/2004, care reglementează starea de urgenta, se spune:

Art. 3. - Starea de urgenţă reprezintă ansamblul de măsuri excepţionale de natură politică, economică şi de ordine publică aplicabile pe întreg teritoriul ţării sau în unele unităţi administrativ-teritoriale care se instituie în următoarele situaţii:….

Art. 4. - Pe durata stării de asediu sau a stării de urgenţă, exerciţiul unor drepturi şi libertăţi fundamentale poate fi restrâns, cu excepţia drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale prevăzute la art. 3^2, numai în măsura în care situaţia o cere şi cu respectarea art. 53 din Constituţia României, republicată."

Art. 23. - Ordonanţele militare se emit în limitele stabilite prin decretul de instituire a măsurii excepţionale, astfel:…

Rezultă că după instaurarea Stării de Urgenţă, aprobată de parlament, ţara este condusă prin Ordonanţe Militare, care respectă liniile trasate de preşedinte în Decretul de instalare a Stării de Urgenţă. Pe perioada Stării de Urgenţă, parlamentul, guvernul, CCR, alte institurii ale statului respectă Decretul privind Starea de Urgenţă şi Ordonanţele Militare, care reprezintă modalităţi de realizare a măsurilor cuprinse în Decretul privind Starea de Urgenţă.

Ce au înţeles politicienii din toate aceste evidenţe?

Au amendat în parlament Decretul preşedintelui, cu prevederi de genul:

"Pe durata stării de urgenţă restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi să fie dispusă numai prin acte normative cu putere de lege".

Adică nu prin Ordonanţe Militare (OM) care nu au putere de lege, fiind acte administrative. Cu alte cuvinte, dacă este necesară o măsură urgentă de restrângere a unor drepturi sau libertăţi, pentru salvarea de vieţi omeneşti, guvernul nu poate decide acest lucru prin OM, ci trebuie să meargă la parlament cu un proiect de lege, sau să dea o OUG care ulterior să fie supusă controlului parlamentului şi CCR. Adică măsura respectivă poate fi luată după săptămâni de dezbatere parlamentară sau poate fi întoarsă dacă este adoptată prin OUG. Ridicol deplin!

„Pe perioada stării de urgenţă, periodic, la fiecare 7 zile sau ori de câte ori este necesar, Guvernul prezintă Parlamentului un raport cuprinzând măsurile adoptate sau preconizate pentru prevenirea şi combaterea epidemiei COVID-19 şi motivele care le-au determinat”.

Un mijloc pentru parlamentari de a se băga în seamă. Nu le convine că nu mai umplu toată ziua ecranele tv, că nu mai aleargă ziariştii după ei pe holurile parlamentului. Vor să oblige guvernul, care nu mai are altă treabă în perioada Stării de Urgenţă, să le dea raportul. Ca să ce? Cum reacţionează parlamentarii dacă nu le convine ceva? Dau din gură! Urlă la lună! În perioada Stării de Urgenţă parlamentarii iau act de Decretul preşedintelui şi de OM. Atât. În rest, se agită şi ei,  să nu uite lumea că există.

Ce spun politicienii

Tăriceanu. „Să nu mai ameninţe Parlamentul pentru că a mai făcut-o Traian Băsescu şi nu s-a sfârşit bine pentru el”. „să o lase mai uşor cu ameninţările că nu e Führer ci, încă, Preşedintele României”.

Cu alte cuvinte, preşedintele ALDE care mai are în parlament câţiva deputaţi, iar în sondaje 3,5%, îl ameninţă pe Iohannis că va avea soarta lui Băsescu, adică va fi suspendat. Se „piaptănă” public, să-şi dea importanţă. Nu poate decide ALDE suspendarea preşedintelui, cu atât mai puţin Tăriceanu. Mai ales în situaţii de criză adusă de pandemie, apoi de criza economică.

Ciolacu-PSD. „Preşedintele este supărat că Parlamentul, la fel ca toţi cetăţenii acestei ţări, doreşte transparenţa comunicărilor privind situaţia exactă şi în timp real a evoluţiei COVID-19 pe teritoriul ţării. De ce? Nu este normal ca toţi românii să ştie aceste lucruri?”

Unde este lipsă de comunicare? Preşedintele are declaraţii aproape zilnice, premierul şi miniştrii sunt permanent în emisiunile TV, nu refuză niciun interviu. Parlamentul vrea un tratament separat de alţi cetăţeni? Nu se poate. În condiţiile Stării de Urgenţă sunt şi ei cetăţeni de rând. Se informează din presă. Şi îşi încasează salariile mari şi pensiile speciale stând acasă. Fără să facă ceva pentru binele poporului.

„Atunci când PNL guvernează prost, nu ştie să facă altceva decât să atace PSD. Dar din ce în ce mai mulţi români văd adevărul: PNL guvernează haotic şi fără niciun plan economic. Nu testează populaţia, nu cumpără echipamente şi din cauza asta mor oameni cu zile. Suceava este doar un exemplu.

Ciolacu ar trebui să explice de ce după 8 ani de guvernare PSD sistemul de sănătate este praf în România. Că nu putea face guvernul actual minuni în 4 luni. Nu s-au construit spitalele regionale promise, nu există stocuri de echipamente şi materiale necesare in situaţii de pandemie,  nu există suficiente locuri la ATI, nu există ventilatoare suficiente, etc. Dacă cineva este vinovat pentru morţii din spitalele României, acum în perioada de pandemie, PSD şi ALDE sunt vinovate. N-au făcut nimic pentru sistemul de sănătate, pentru rezerve strategice necesare gestionării unei pandemii.

Dacă adăugăm deficitul bugetar lăsat, de 4,6%, infrastructura la pământ, sistemul de educaţie aflat în criza arătată de testele PISA, avem imaginea complete asupra dezastrului lăsat de PSD. Fântâni secate şi ogoare pârjolite!

Ponta. M-am săturat să auzim politiceni care nu sunt de acord cu Guvernul şi cu preşedintele, dar totuşi votează decretul. Noi suntem consecvenţi. Preşedintele şi Guvernul său refuză să ataşeze la acest decret un plan de redresare a economiei. Nu există un asemenea plan şi nu există. Criză economică ne va afecta mai mult decât pandmeia. 1 mai trebuia să fie o zi simbolică în care România trebuia să se întoarcă la muncă.

Ponta şi Pro România n-au votat Decretul de prelungire a Stării de Urgenţă. Ponta a tot criticat de-a lungul timpului atât guvernul PNL cât şi pe cele ale PSD. Rezultă din spusele sale că singurul premier capabil ar fi el. Deşi în sondaje Pro România se „scaldă” în jur de 4%. Iar în perioada în care a condus el România, ţara s-a dus la vale. În economie, in sănătate, educaţie, infrastructură. Iar după Colectiv,  a dat bir cu fugiţii. Inclusiv a fugit din ţară.

Un plan pentru depăşirea crizei economice este necesar, dar nu în Decretul privind Starea de Urgenţă pentru depăşirea pandemiei. Aştept ca opoziţia parlamentară să se preocupe în această perioadă de ieşirea României din criza economică, şi să prezinte ţării un plan articulat pentru acest obiectiv. Să-l evalueze specialiştii în economie, nu politicienii, care în general sunt afoni în materie de economie.

În concluzie

Nici în condiţiile dramatice date de pandemie şi apoi de criza economică, politicienii nu sunt în stare să înţeleagă interesele populaţiei. Îşi văd doar de interese electorale, de „aburirea” alegătorilor cu „demonstraţia” că sunt mai buni decât cei din alte partide. Asta au învăţat 30 de ani, asta fac. Doar că acum trăim momentul adevărului. Iar alegătorii ştiu să aprecieze la adevarata valoare prestaţia politicienilor. Să facă diferenţa între „gargara” politicianistă, electorală, şi activitatea concretă în situaţiile de criză majoră pe care le traversăm.