Şi acum veniţi cu pâinea, doamnă Shhaideh

Sunt profund greşite abordările legate de etnia, soţul sau sexul doamnei Sevil Shhaideh. Doamna în cauză este cetăţean român, fost ministru şi cu un CV destul de respectabil. Nici cheia de citire a deciziei drept una cel puţin surprinzătoare nu este corectă, atunci când faci o campanie întreagă apropo de ingerinţele străine, sorosiste. Strategia era clară, doar că vremea alegerilor a trecut. Acum se merge pe încrederea în cei aleşi.

Sunt două probleme în privinţa desemnării doamnei Shhaideh.

Prima o reprezintă poziţia domnului Dragnea în partid, în situaţia în care îşi numeşte o protejată. Aici nu vorbim doar despre o nevoie de control total asupra unor instituţii, ci despre poziţia lui Liviu Dragnea în partid. În politica românească, nu poţi avea încredere decât în neamuri sau cunoştinţele cele mai intime pentru a-ţi duce voinţa la capăt.

Doamna Shhaideh se confundă în această optică, aş spune eu, cu ceva naivitate. Nu cred că ştie ce o aşteaptă. În acelaşi timp, îi întăreşte liderului PSD poziţia în partid, în relaţia simbiotică dintre grupuri de interese pesediste şi instituţii ale statului român. Practic, lupta pentru funcţii în stat devine oglinda luptei dintre facţiunile PSD pentru putere. Dacă domnul Dragnea deţinea controlul înainte, acum are autoritate absolută.

La nivelul aparenţelor, un om fără vină sau pată, aproape necunoscut în politica românească, este împins într-o funcţie de un lider politic cu un dosar penal. Cine este Prim-ministru?

A doua problemă, majoră, de altfel, este subiectul luptei anticorupţie. În maşinaţiile sale politico-balcanico-levantine, logica domnului Dragnea pare destul de simplă: nu pot fi eu premier, nicio problemă, îmi numesc un apropiat. Din perspectiva asta, faptul că Sevil Shhaideh este femeie, tătăroaică sau căsătorită cu un musulman reprezintă doar praf în ochii unei audienţe europene. Adică, la nivel european, este o mişcare politică pe care până şi Angela Merkel ar aprecia-o drept vizionară. 

Dar nu... Este vorba aici de un război hibrid împotriva corupţiei, în care instituţiile statului devin sclavele unor interese politice şi slăbesc din putere. La nivelul aparenţelor, un om fără vină sau pată, aproape necunoscut în politica românească, este împins într-o funcţie de un lider politic cu un dosar penal. Cine este Prim-ministru? 

Chiar dacă această campanie nu a fost legată de lupta anticorupţie în mod direct, cu un procentaj important din electorat alegând partidul care, statistic, a adus cei mai mulţi arestaţi şi condamnaţi, soluţiile anti-Establishment sau anticorupţie nu au performat conform aşteptărilor. Românii au uitat de Colectiv şi s-au plictisit de circul oferit de arestările televizate, nevăzând o evoluţie în traiul lor, datorita acestora din urmă. Au ales, deci, să fie convinşi de promisiuni pentru un trai decent. 

Doamna Shhaideh devine un simbol al acestei realităţi, în care liderii politici caută soluţii la blocajele impuse de DNA şi de alte instituţii de forţă. Din această perspectivă, opţiunea domnului Dragnea este una leneşă, la mintea cocoşului. Este îngrijorător că face un guvern de sacrificiu pentru asta. Liviu Dragnea confundă în mod voit voinţa sa politică cu o aparentă susţinere din partea unui electorat obosit de certuri, diviziuni şi neînţelegeri din lumea politică. Confundă dorinţa de evoluţie a politicii cu nevoia pentru un tătuc.

Jocul domnului Dragnea este, însă, unul periculos pentru un electorat care a votat evoluţie, pensii, salarii şi linişte, nu mici jocuri de imagine, făcute la mişto.

La nivel politic, faptul că doamna Shhaideh este unica numire la demnitatea aferentă, în toată grila politică, practic confirmă puterea lui Liviu Dragnea, ca preşedinte al celui mai mare partid din România. Opoziţia nu are ce să spună, s-a evidenţiat prin auto-erotism plăpând. 

În acest timp, Liviu Dragnea oferă acum circul, cu promisiunea de a veni, mai târziu, cu pâinea. Pentru electoratul PSD, mişcarea nu are greş. În domnul Dragnea este încrederea, nu în instituţiile ţării, nu în DNA sau în lupta anticorupţie. Este pohta ce-a pohtit-o. 

Sper că ne înţelegem, domnul Dragnea nu face niciun favor femeilor din politica românească. Numirea doamnei Shhaideh, în contextul dat, este una strict de etapă, ca simplu instrument al voinţei sale politice, de moment. Este o impostură pentru un partid care a promovat atât femei, cât şi minorităţi în posturi politice importante, inclusiv la ultimele alegeri. 

Nu combate nimeni ascendentul PSD de a numi premierul. Ba mai mult, dacă reţin cititorii mei, am susţinut ideea unei guvernări PSD şi chiar am şi sugerat faptul că persoana propusă drept premier va fi femeie, în ultimele articole. Jocul domnului Dragnea este, însă, unul periculos pentru un electorat care a votat evoluţie, pensii, salarii şi linişte, nu mici jocuri de imagine, făcute la mişto, care ascund planuri absolut personale. 

Să sperăm că, odată cu acceptul domnului Iohannis, Sevil Shhaideh va arăta ceva puls şi iniţiativă personală în funcţia de premier. I s-a dat pe tavă o oportunitate pentru toate femeile de etnie din România. Ar fi păcat dacă ar consuma-o doar pentru voinţa politică a unui bărbat.