De ce viaţă privată? Pentru că obiectul acestui articol este protejarea individului de interferenţa arbitrară a autorităţilor publice, statul fiind obligat să se abţină de la astfel de interferenţe. Statul trebuie să găsească echilibrul perfect între satisfacerea interesului general şi a celui individual.

Românul a arătat în faţa CEDO că din moment ce dispoziţiile din Legea privind organizarea şi funcţionarea sistemului de sănătate nu conţin dispoziţii care să stabilească incompatibilitate între profesia de medic şi cea de avocat, iar pentru identitate de raţiune, nici în sens invers nu ar trebui să existe incompatibilitate. El a susţinut că experienţa ca medic l-ar putea ajuta în cariera de avocat dacă s-ar specializa pe cazurile de malpraxis.

Potrivit Legii nr. 15/1995, exercitarea profesiei de avocat este incompatibila cu: activitatea salarizată în cadrul altor profesii decat cea de avocat, ocupaţiile care lezează demnitatea şi independenţa profesiei de avocat sau bunele moravuri şi exercitarea nemijlocită de fapte materiale de comert. Aceeaşi lege prevede ca exercitarea profesiei de avocat este compatibilă cu: calitatea de deputat sau senator, consilier în consiliile locale sau judeţene, activităţi şi funcţii didactice în învăţământul juridic superior, activitatea literară şi publicistică şi calitatea de arbitru, mediator, conciliator sau negociator, consilier fiscal, consilier în proprietate intelectuală, consilier în proprietate industrială, traducător autorizat, administrator sau lichidator în cadrul procedurilor de reorganizare şi lichidare judiciară.

Curtea a arătat că este improbabil ca reclamantul să fi prevazut că nu va putea practica avocatura şi medicina, chiar dacă a fost declarat admis la examen, în condiţiile în care legea nu prevede explicit că profesia de medic este incompatibilă cu cea de avocat, reiterând şi principiul conform căruia tot ce nu este interzis este permis. 

 

Pentru cei interesaţi de speţă, o puteţi accesa aici

Preluat şi pe  http://www.alinagorghiu.ro