Şi dacă gazele ruseşti nu mai vin?

Nu se ştie în ce condiţii gazul va mai fi adus prin conductele spre Europa FOTO Shutterstock

Decizia Moscovei de a cere ruble pentru energia exportată poate duce la încetarea aprovizionării cu hidrocarburi a Europei, din moment ce statele puternic industrializate au respins categoric această solicitare. Unele ţări europene, între care Germania, au evitat cât a putut de mult să ia în considerare întreruperea furnizărilor de energie din Rusia, acum s-ar putea afla în faţa faptului împlinit.

Impactul sistării livrărilor de gaz din Rusia ar fi considerabil pentru economiile dependente, ramuri întregi ale industriei ar fi afectate cu consecinţe în lanţ. Dar războiul din Ucraina a schimbat fundamental lumea în care trăim şi ceea ce era ieri de negândit, a devenit astăzi un lucru comun. Aşa cum, cu câteva luni în urmă, Germania se pregătea să taie panglica pentru Nord Stream 2, iar acum începe să calculeze cum ar fi dacă ar rămâne fără gazul rusesc.

Pentru România, dacă te uiţi în urmă, rămâne uluitor modul în care a fost tratat sectorul, ratându-se toate proiectele care ar fi făcut până la această oră  ca independenţa energetică să fi devenit o realitate. Practic, în ultimii ani, totul a fost blocat, cu excepţia importurilor de gaz rusesc. Dacă au fost închise capacităţi de producţie de energie electrică pe bază de cărbune, nimeni nu s-a străduit să pună altceva nepoluant în loc. Producţia internă de gaze a scăzut semnificativ, alte investiţii nu s-au mai făcut. Între  timp, marele proiect de la Marea Neagră a intrat într-o lungă aşteptare, după ce modificarea nefastă a taxării veniturilor din domeniu, a tăiat apetitul investitorilor să-şi mai cheltuiască banii în lucrări costisitoare, fără a avea certitudini privind profitul rezultat.

Vestea acordului prin care Romgaz a preluat participaţia  Exxon în proiectul Neptun Deep ar trebui să ducă la adoptarea legii offshore în Parlament şi la decizia de începre a investiţiei privind exploatarea zăcământului. Dar, nu se vede nicio grabă din partea autorităţilor ce ar trebui să trimită proiectul de lege în dezbatere parlamentară, acolo unde coaliţia de guvernamentală are majoritate confortabilă.  Am pierdut timp extrem de preţios şi asta se vede acum în condiţii de război şi de criză energetică. România şi consumatorii români plătesc facturi uriaşe, industria suferă, iar consecinţele apar peste tot. Îngrăşămintele pentru agricultură s-au scumpit, pentru că gazul s-a scumpit atât de mult. În condiţiile în care se vorbeşte despre consecinţele scăderii exporturilor de cereale din Ucraiana şi din Rusia, doi producători importanţi pe piaţa globală, ceea ce accentuează temerile privind o viitoare criză alimentară.

România ar fi putut să reducă mult impactul pe care acum îl suferă, dacă ar fi făcut câţiva paşi corecţi în ultimii ani. Nu i-am făcut şi consecinţele sunt majore. Abia acum, în ultimul minut, ne gândim la soluţii alternative.

Poate bulgarii şi grecii vor termina în acestă vară, aşa cum au promis, interconectorul dintre cele două ţări. Poate că vom primi gaz   prin noua conductă din importureile de gaz lichefiat prin porturile greceşti. Uniunea Europeană a primit asigurări că America va acoperi o parte din deficitul care s-ar înregistra în Europa ca urmare a diminuării sau încetării importurilor din Rusia. Dar este nevoie de mai mult decât atât. România mai are o şansă, poate ultima, să se mişte repede şi să-şi exploateze resursele.