Nu aveam nici cea mai mică speranţă că PSD ar fi învăţat ceva din felul în care o consistentă parte a populaţiei României a ripostat la abuzul de putere reprezentat de adoptarea pe hoţeşte a Ordonanţei 13/2017.
Formaţiune politică autosuficientă,
de mult prea multe ori reconfirmată extracţie bolşevică, partidul condus de
Liviu Dragnea continuă şi astăzi să creadă că îşi poate permite orice abuz la
adăpostul rezultatelor obţinute cu ocazia alegerilor din 11 decembrie 2016. Făcându-se că nu observă nici că, în
realitate, nu a dobândit decât sufragiile a 18% din electorat şi nici că a fost
supus unui umilitor proces de izolare în cadrul familiei politice din care face
parte în organismele europene.
Una dintre cele mai peremptorii dovezi
ale conduitei dispreţuitoare, antidemocratice, intens preocupată doar de interesele
sale imediate este persoana senatorului Şerban Nicolae. Chiar dacă de astă dată dl. Nicolae
vorbeşte în nume propriu, el tot ca un produs al sistemului politic PSD rămâne.
Dovedindu-se pe mai departe un ins format
la şcoala de gândire politică a lui Ion Iliescu. Al cărui consilier a fost în
vremea ultimului mandat al acestuia la Palatul Cotroceni. Şi care s-a desăvârşit întru îngâmfare, dispreţ şi atitudine de vechil
politic graţie amiciţiei cu fostul lui coleg de partid , astăzi puşcăriaşul
pe nume Cătălin Voicu. Cel care i-a rezervat, cu mare magnanimitate,
înaltele demnităţi de cărător de geantă şi de şofer personal. Iar îngâmfarea, dispreţul, atitudinea de
vechil sunt tustrele boli de partid.
Nu încape nici cea mai mică îndoială
că dl. Şerban Nicolae, preşedintele Comisiei Juridice din Senatul României, se
numără, la această oră, printre cele mai impopulare persoane din înalta
ierarhie a social-democraţilor români. Disputându-şi prima poziţie cu traseiştii
politici Codrin Ştefănescu, Lia Olguţa Vasilescu sau Eugen Nicolicea.
După ce a reuşit să enerveze o ţară
întreagă prin atitudinea agresivă, arogantă, dispreţuitoare faţă de
protestatarii care au spus NU abuzului reprezentat de Ordonanţa 13, dl. Şerban
Nicolae a introdus, în nume propriu, în
cel mai sfidător chip cu putinţă, un amendament care ar putea face să fie graţiate
persoanele vinovate de fapte de corupţie. Inclusiv amicul, naşul
lui, sus-numitul Cătălin Voicu. Dl. Şerban
Nicolae a invocat întru susţinerea amendamentului său cu dedicaţie, născut în
spiritual blestematei Ordonanţe 13, pretinse raţiuni umanitare. Când numai de
astfel de sentimente nu putem bănui a fi în stare fiinţa lui etern dispreţuitoare
la adresa electoratului român. O fiinţă
ce şi-a dat aramă pe faţă prin felul incalificabil în care i-a catalogat pe cei
ce au criticat direct, fără menajamente, vorbele-i peltice. Scornite de o minte lipsită de orice
urmă de bun simţ politic şi în dispreţul oricărei reguli privitoare la
stilistica apariţiilor publice. Şi care, pentru moment, pare că acţionează
chiar în dispreţul partidului din care face parte. Făcându-i nete deservicii.
Lăsând impresia că în PSD e haos, că nimeni nu mai exercită nici un control şi
că există posibilitatea că, dacă dl. Nicolae perseverează, protestetele publice
să reizbucnească. Cu atât mai mult cu cât nici votanţii PSD nu agreează o
amnistie a corupţilor.
Zicerile conducerii social-democraţilor
care s-au delimitat extrem de prompt de iniţiativa d-lui Şerban Nicolae se
cuvin privită cu maximă prudenţă. Fiindcă nu ştie dacă nu cumva atitudinea de
distanţare adoptată de mai-marii partidului faţă de iniţiativă absolut
iresponsabilă a d-lui Şerban Nicolae să nu fie un tertip. Un semn că PSD are
nevoie de timp spre a-şi pregăti noi lovituri anti-justiţie şi anti-Stat de
drept.
Revenind la
argumentaţia menită să stârnească lacrimi de compasiune pentru nişte josnici puşcăriaşi,
argumentaţie pusă la bătaie de dl. Nicolae, nu putem să nu facem observaţia că
nu prea există corupţi care să doarmă în penitenciare trei într-un pat.
Senatorul Şerban Nicolae se emoţionează
în privinţa condiţiilor de viaţă ale bandiţilor, însă nu îi pasă de cât rău
le-au făcut aceştia- inclusiv amicul lui, Cătălin Voicu- cetăţenilor cinstiţi
ai României.
Excesiv de prost sau excesiv de
ticălos este însuşi dl. Şerban Nicolae. Şi ca să nu avem nici un fel de vorbe,
să precizăm că drepturile de autor pentru această caracterizare îi revin în
totalitate fostului consilier al lui Ion Iliescu. Probând încă o dată adevărul
zicerii gura păcătosului adevăr grăieşte.