Şase zile de foc care au schimbat România

Un discurs marcat de ambiguitate şi un chip schimonosit, specific cuiva care a fost silit să înghită împotriva propriei voinţe o substanţială cantitate de ulei ricin, au caracterizat apariţia publică de sâmbătă seara a d-lui Sorin Grindeanu.

Apariţie în cursul căreia premierul- marionetă al României a făcut anunţul în conformitate cu care guvernul pe care mimează că l-ar conduce ar dori să găsească o soluţie de ieşirea din criza ce îl are drept autor. Soluţia a fost doar aparent găsită în şedinţa de guvern de duminică după-amiază însă ea nu dus, aşa cum sperau guvernul şi mai-marii PSD, la anularea protestelor publice programate pentru duminică seară.

Au fost 280.000 de oameni în Piaţa Victoriei, 50. 000 de manifestanţi la Cluj. Cam tot atâţia demonstranţi au fost la Iaşi. Şi în oraşele mai mici ale ţării oamenii au ieşit hotărâţi în stradă. Am văzut aceasta cu ochii mei proprii la Bacău, unde m-am aflat duminică seara.

Pe de altă parte, şi-au făcut apariţia în stradă contra-manifestanţii neasumaţi de PSD, dar care s-au dat în spectacol jalnic, după un ritual în care PSD/FSN este expert încă din anul 1990.

Continuarea manifestaţiilor anti-ordonanţă este mai mult decât justificată. Mai întâi fiindcă nu avem nici cea mai mică garanţie că alianţa PSD-ALDE, prin jurişti şmecheri şi garantaţi partinic, de teapa unui Şerban Nicolae, amicul şi servul banditului Cătălin Voicu, nu au găsit tertipul graţie căruia ar putea pune în practică şi altfel decât prin ordonanţă de urgenţă prevederile unui act juridic al cărui rost a fost şi rămâne acela de a-i scoate basma curată în cel mai imoral chip pe inşi penali de teapa unor Liviu Dragnea şi Călin Popescu-Tăriceanu. Ce garanţie avem că imoralitatea, falsul, minciuna, grotescul nu vor caracteriza pe mai departe actuala guvernare?

În al doilea rând fiindcă a durat mult prea mult până când alianţa PSD-ALDE a înţeles că, în acest caz punctual, a întins prea mult coarda, că a făcut-o de oaie, că a jignit prea multă lume, că excesul de putere şi de orgoliu născute din supradimensionarea victoriei din alegerile din decembrie sunt pe punctul de a le face un rău iremediabil. Alianţa PSD-ALDE şi guvernul Grindeanu trebuiau să aibă inteligenţa de a-şi da seama că era nevoie să îşi schimbe poziţia mult mai devreme şi nu după cinci zile de proteste de-a lungul cărora a curs cu jigniri şi calomnii la adresa celor ce au protestat paşnic, proferate de umanoizi gen Gabriela Vrânceanu-Firea sau Codrin Ştefănescu, acesta din urmă cu mari sechele de peremisto- vadimist. S-a mai trezit vorbind aiurea şi preşedintele PSD Bihor Ioan Mang cu toate cocoaşele pe care le are în spate. Cei 7000 de orădeni care au manifestat aseară l-au contrazis categoric pe respectivul domn. Iar lista celor ce au jignit românii e departe de a se fi încheiat. Continuând cu iresponsabilităţile debitate de preşedintele Senatului Călin Popescu-Tăriceanu şi culminând cu cele scoase pe gură de Liviu Dragnea, capul răutăţilor.

Nu au avut nici urmă de măsură şi de bun simţ nici o seamă dintre miniştri. Gen Carmen Dan de la Interne care s-a transformat în paznic de facebook, pentru un astfel de abuz meritând să dea socoteală în justiţie. Gen Teodor Meleşcanu care a dovedit că habar nu are de diplomaţie adevărată, modernă, racordată la specificităţile secolului al XXI-lea, comportându-se pe calapodul unui funcţionar vetust, ros de molii, rămas fidel stilului de a face politică externă din vremea lui Nicolae Ceauşescu al cărui fidel a fost până în 22 decembrie 1989. Gen fosta peremistă Lia Olguţa Vasilescu, o tupeistă fără seamănă care arde de nerăbdare să vadă pe stradă contramanifestaţii.

Din tot ceea ce s-a întâmplat în aceste şase zile care au schimbat România ies puternic şifonaţi şi PSD, şi ALDE, şi guvernul Grindeanu, şi premierul, şi Liviu Dragnea. E foarte posibil ca disidenţa de la vârful PSD să dobândească forme tot mai dure (despre clipul Altă întrebare produs de echipa puternic tincturată politic a emisiunii România 9 de pe TVR 1 se spune că ar fi fost inspirat de aripa respectivă, spre nemărginita furie a lui Liviu Dragnea şi disperarea slugarnică a Irinei Radu) şi să slăbească până la un punct critic poziţia la şefia partidului a baronului de Teleorman.

Mult mai apropiată şi mult mai previzibilă decât înlăturarea de la conducerea PSD a lui Liviu Dragnea mi se pare demisia cabinetului Grindeanu în integralitatea lui. Doar concedierea unui ins definitiv compromis, ajuns de râsul lumii precum Florin Iordache, care şi ea se lasă prea mult aşteptată, este mult prea puţin. Plecarea unui guvern fără coloană vertebrală care îşi imaginează că votul îi dă dreptul să dea legi imorale este un pas important spre revenirea la normalitate.

Cei care au demonstrat paşnic preţ de şase zile şi se pare că o vor face şi în zilele următoare au dovedit că România nu mai este pur şi simplu ţara lui cât. Că bună parte dintre cetăţenii României nu mai pot fi păcăliţi cu vorbe, nu mai pot fi cumpăraţi cu măriri salariale. Şi că au învăţat şi ce înseamnă un vot dat greşit. Aceasta e adevărata normalitate şi nu cea susţinută de PSD-ALDE, de Dragnea şi de Tăriceanu şi de goarnele lor mediatice.