Când preşedintele Emil Constantinescu a ieşit cu declaraţia „m-a învins sistemul”, am avut sentimente contradictorii: pe de o parte m-am gândit la structura comunisto-securistă care s-a menţinut foarte bine în funcţie, iar pe de alta m-am gândit la limita Preşedintelui, la slăbiciunea unui om ajuns în cea mai înaltă funcţie în stat. L-am crezut şi totodată mi-a părut rău că nu a fost mai puternic.

Constantinescu a fost primul politician care a numit „sistemul” ca sursă a răului. Ion Iliescu şi ai lui indicaseră două persoane ca sursă a răului: soţii Ceauşescu. Toată drama românilor din anii comunismului a fost cauzată de cuplul conducător, ne spuneau comuniştii atunci. Toţi cei ce au compus structura de partid au ţinut să ne convingă după ’90 că ei nu au avut nicio vină, fiind chiar victime ale unui regim faţă de care nu au avut decât dispreţ. Cum ar fi putut să guverneze un om cu soţia? E o întrebare simplă, pe care şi-o poate pune orice om fără pretenţii.

Ca şi atunci, guvernanţii actuali susţin că orice se întâmplă rău în ţara asta este din cauza lui Băsescu. Ne întrebăm iar: cum poate un om să facă atâtea lucruri singur? Pe Constantinescu l-am crezut că a fost învins de un sistem. Dar cum puteau fi crezuţi comuniştii lui Iliescu şi cum pot fi crezuţi copiii lor politici astăzi, când ne spun că un om îi învinge?

Cum poţi veni în faţa naţiunii, după ce ai în spate o majoritate cum doar Ion Iliescu a mai avut în primii ani ai postcomunismului, şi să spui că întreaga alianţă aflată la guvernare e victimă a „regimului Băsescu”, când regimul eşti tu şi ai tăi? Te descalifici ca lider ar coaliţoiului ce guvernează de un an şi jumătate. Nu mai vorbesc de compromiterea justiţiei. Pe vremea vechii guvernări, te plângeai că justiţia e politizată şi promiteai că, atunci când vei veni la guvernare, o vei depolitiza, o vei face dreaptă. S-a văzut „depolitizarea” în momentul în care a fost vorba de numirea procurorului general al României. Acum, când eşti la guvernare, de ce te plângi de justiţie, de ce acuzi o sentinţă a justiţiei, care şi aşa a venit foarte târziu?

Este justiţia din România înceată? Da, pentru că legislaţia îi permite. Este înceată în cazul lui Blejnar, că nu a dat un răspuns în 500 de zile? Probabil. Dar a fost mai rapidă în cazul lui Năstase, în care a dat răspuns în 2.611 zile?

Şi Năstase, şi Becali şi toţi cei ce vor avea soarta lor nu sunt învinşi de justiţia din România, ci de faptele lor. Iar guvernanţii de astăzi vor fi învinşi de declaraţiile stupide pe care le dau în apărarea tovarăşilor lor penali.