E vorba despre îndepărtarea din postul de preşedinte al Senatului a bătrânului diplomat bănuit a fi cu epoleţi pe umeri, epoleţii fiind dobândiţi încă din Epoca de Aur. Pe care există dovezi irefutabile că dl. Meleşcanu a slujit-o cu devotament până la capăt. De unde şi răsplata pe care i-au rezervat-o imediat după revenirea în ţară dl. Ion Iliescu şi puterea cripto-comunistă de la Bucureşti. Adică indivizii vinovaţi de furtul criminal al Revoluţiei anti-comuniste.

Dl. Meleşcanu a declarat la foarte puţine minute după ce Decizia Curţii Constituţionale a afirmat fără putinţă de tăgadă că respectivul a dobândit ilicit, cu complicitatea frauduloasă a PSD, această ultimă funcţie din mult prea îndelungata lui carieră ( evit să folosesc cuvântul demnitate deoarece numai de demnitate nu poate fi vorba în cazul cu pricina) că nu îşi va prezenta demisia decât după ce va vedea Motivarea Curţii şi Decizia publicată în Monitorul Oficial. Toate declaraţiile ulterioare ale acestui ins evident fără coloană vertebrală nu au făcut decât să o întărească pe prima şi să dovedească de câtă lipsă de bun simt este capabilă respectiva relicvă a naţionalism-comunismului ceauşist. Care asemenea ofiţerilor din fosta Securitate declară că şi-a făcut cinstit datoria şi s-a pus astfel în slujba ţării sale. Şi tot asemenea ofiţerilor din aparatul de forţă al socialismului dinastic, dl. Teodor Meleşcanu se bucură de pensie specială cu multe, foarte zerouri pe care o consideră a fi pe deplin meritată.

Teoretic, îndepărtarea de la şefia Senatului a d-lui Teodor Meleşcanu, înainte ca insul cu pricina să catadicsească să îşi dea demisia, nu ar trebui să le pună mari probleme liberalilor. Aparent dl. Meleşcanu a rămas de unul singur. PSD, cu al cărui sprijin s-a ales în toamnă dl. Meleşcanu preşedinte al Camerei Superioare a Parlamentului, s-ar putea să opteze pentru temporizarea punerii în practică a acestei obligatorii operaţiuni de igienizare morală doar spre a-şi arăta muşchii. Altminteri, la mijlocul săptămânii trecute, preşedintele interimar al partidului, dl. Marcel Ciolacu, a spus că în nici un caz PSD nu va susţine realegerea în funcţie a d-lui Teodor Meleşcanu, cel puţin cinci dintre social-democraţii aşa-zis de frunte anunţându-şi dorinţa de a dobândi poziţia de al doilea om în Stat.

Nu ştiu care va fi opţiunea PSD, pe cine vor trimite social-democraţii în luptă, însă opţiunea PNL, adică doamna Alina Gorghiu, mi se pare una nu doar riscantă, ci şi complet nepotrivită. Ea nu face decât să arate cât de puternică este în partid vocea preşedintelui Iohannis a cărui pupilă/pilă este, indubitabil, doamna Gorghiu şi pe ce nisipuri mişcătoare evoluează dl. Ludovic Orban.

Reamintesc că tot dl. Iohannis a impus-o drept preşedintă a PNL pe doamna Gorghiu după înlăturarea din funcţie a d-lui Crin Antonescu şi după alegerea d-lui Iohannis însuşi în funcţia de preşedinte al României. Nepriceperea politică a doamnei Gorghiu a avut drept rezultat dublul dezastru electoral înregistrat de PNL în cursul anului 2016. Atât la alegerilor locale cât şi la cele parlamentare. În mod firesc, după astfel de isprăvi cum nu se poate mai costisitoare doamna Gorghiu ar fi trebuit să ia o lungă pauză. Nici vorbă despre asta. Alina Gorghiu a pierdut lupta din toamnă cu dl. Meleşcanu, iar acum PNL o retrimite la război, crezând că în Parlament lucrurile stau ca la Loto-Pronosport şi se desfăşoară pe sistemul Mai trage o dată! Din păcate, acelaşi lucru este crezut şi de dl. Iohannis. Or, dacă doamna Gorghiu pierde şi de această dată, e clar. PNL are o problemă. A cărei rezolvare nu stă în realizarea visului cu alegerile anticipate.

Comentariu publicat concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevarul.ro