Între înfrigurata căutare a unui Preşedinte pentru la toamnă şi trista ignorare a căutării unui loc de muncă pentru amărâţii de azi cu diplomă şi fără

O dată aşezat ,,un om potrivit la locul potrivit’’ - mă gândesc la Preşedintele Senatului -, aşteptam ca şi sub influenţa acestuia să se estompeze măcar, dacă nu să înceteze, sporovăiala politicianistă asurzitoare.

Sporovăiala a reînceput şi mai agresiv, încât alegătorul asurzit se vede obligat să închidă televizorul şi să-şi astupe urechile cu dopuri medicinale ca americanii nevoiţi să doarmă liniştiţi ca să arate a doua zi odihniţi la locul de muncă.

La noi, nefiind nici locurile de muncă, şi cu diplome şi fără diplome, un subiect sufocant, (deci responsabil) pentru politicienii care dau pe dinafară din Parlament, nu e nevoie ca alegătorii să se apere de răvăşirea insomniilor torturate de întrebarea încotro o luăm ca să găsim un loc de muncă?, - o întrecere oarbă pentru survolarea venitului sub mediu care a cuprins 40 la sută din populaţie.

Ce este curios este să constatăm cronicizarea bolii de sporovăială de care suferă politicienii noştri, în lipsa unui, dacă nu, unor programe privind dezvoltarea ţării pe termen mediu sau lung, cum se spune, sporovăială fără nici un rost altfel.

Nici o alianţă politică nu are un asemenea Program, la vedere şi în cel mai pragmatic desfăşurător; nici  Alianţa cu accent udemerist nu vorbeşte despre un astfel de Program.

Un minister al marilor investiţii s-a volatilizat în spaţiul ministerului transporturilor; a rămas la vedere, doar fostul ministru al acestor mari investiţii.

Iar bătălia pentru un viitor Preşedinte se încinge în fiecare zi tot mai abitir, ca ninsoarea mieilor, aceasta, totuşi, cu un farmec ce nu poate fi contestat, oricât frig ar presupune şi oricât de mult ne-ar obliga să tragem căciula peste urechi.

Acum bătălia se dă pentru o înscriere aiuritoare pe lista de catindaţi, ba abia instalatul în jilţul de Şef al Senatului, catindat la înalta magistratură, cu actualul Prim Ministru, tot prim ministru, ba actualul Prim Ministru catindat la Preşedinţie, cu actualul pomenit şef al Senatului prim ministru, când Primul Ministru abia a început să-şi joace rolul, la patruzeci de ani, cu o mai vizibilă bărbăţie şi autoritate, deşi Doamnele, ca în Caragiale, l-au rugat, de 8 Martie, să le fie un prezident adolescent; când Guvernatorul băncii se vede dizlocat în favoarea Cotrocenilor, şi aşa mai departe, când vine Mircea Geoană, Prezident cu ...... prim ministru; apoi Dragnea, fiindcă şi el năzuieşte, dacă nu la Preşedinţie, atunci în Piaţa Victoriei, şi iar şi aşa mai departe – repet o sporovăială care se duce liberă de orice constrângere a unei realităţi socio-economice căreia numai de rocadele povestite nu îi arde, dar chiar deloc.

Noi nu suntem în situaţia Belgiei de care amintea Preşedintele Curţii C. Belgia, indiferent de cine e, şi dacă e, prim ministru, sau nu, viaţa serioasă curge firesc spre sporul economic şi nivelul de trai civilizat.

Ar putea oare, cineva, să-i determine pe aleşi să tacă din gură o săptămână doar, una singură!? Să vorbească numai sub cupola Parlamentului, să lase televiziunile şi să vină mai rar la vedere ca să susţină sporovăiala fără nici o acoperire!?

Mi-aduc aminte că un ministru al transporturilor, mai acum doi sau trei ani, cum s-a aşezat pe scaunul ministerial, cum s-a şi repezit la televizor să anunţe că trenul de Constanţa va întârzia o jumătate de oră, luându-i de la gură pâinea şefului de gară de pe litoral, numai să se ştie că el e ministru şi el anunţă şi mersul trenurilor, adică el conduce.

N-a mai apucat, sărmanul, să spună şi cum va arăta sub conducerea lui îmbunătăţirea curăţeniei în vagoanele de pasageri pe geamul cărora dacă te uiţi, nu vezi afară nimic!

Trista sporovăială e acasă şi în această primăvară; bine că importăm ghioceii şi brânduşele galbene şi, sigur, vom importa şi urzicile şi loboda roşie, dacă nu cumva pe aceasta o şi importăm.

Adevărul e că sporovăiala osteneşte rău alesul şi-l lasă fără grai tocmai când vine vorba de loboda roşie!