Începutul sfârşitului. Alegerile din Germania şi politica românească

FOTO EPA-EFE

Antrenaţi fără să vrem în criza guvernamentală şi alegerile interne din PNL, uităm că în acest weekend se întâmplă un eveniment major, alegerile din Germania. Rezultatul lor este mai important decât rezultatul alegerilor interne din PNL.

Indiferent de numele viitorului preşedinte PNL, acesta restructurează câmpul de putere european, în defavoarea PNL şi a tuturor partidelor din Partidul Popular European(PPE) care au guvernat sub umbrela CDU şi a Angelei Merkel. Pentru PNL şi Iohannis, începutul sfârşitului nu este scoaterea USRPLUS de la guvernare, ci câştigarea alegerilor de către un tandem al social-democraţilor şi ecologiştilor. Efectele nu sunt doar la nivelul dreptei sau PNL-ului, întreg spectrul politic le va resimţi.

Oricât de regretată este Angela Merkel, un lider puternic şi echilibrat, care a acţionat pro-european în momente cheie, moştenirea ei politică este plină de umbre. Conducătoarea celei mai mari economii din UE şi factor de continuitate politică, a influenţat tot ce s-a întâmplat în Uniunea Europeană în ultimii 15 ani. Părţile bune sunt cunoscute, cele rele mai puţin. În primul rând, a gestionat marea criză economică şi financiară din 2008-2009 impunând un val de austeritate în Europa. Dacă în Germania şi alte state vestice plasele de siguranţă erau multiple, în Sudul şi Estul Europei efectul a fost devastator. Spania şi Grecia au simţit din plin austeritatea. În România, sub conducerea lui Traian Băsescu, un protejat al PPE, zelul dreptei neoliberale a fost nimicitor. Efectele în Est sunt resimţite şi acum. Cu Angela Merkel la conducere, ţările au rămas nedezvoltate, rezervoare de migraţie, cu salarii foarte mici şi servicii publice modeste.

În al doilea rând, sub mandatele succesive ale Angelei Merkel, aliaţii ei din Estul Europei au devenit inamicii democraţiei. Au devenit naţionalişti, conservatori, autoritari şi corupţi structural. Viktor Orban în Ungaria este cel mai bun exemplu dar să nu îl uităm pe premierul Sloveniei, Janes Jansa, fanul declarat al lui Donald Trump. În Bulgaria, Boiko Borisov a prezidat direct corupţia extremă a statului, recunoscută şi condamnată de SUA şi numeroşi lideri europeni. În România toate partidele membre PPE au probleme serioase. PNL, auto-intitulat pro-european, şi-a continuat parcursul clientelar, uitând angajamentele privind reformele în justiţie. Programul Anghel Saligny a fost ultima probă a acestei direcţii. UDMR-ul este practicant versat al clientelismului şi aliat ideologic cu Fidesz-ul lui Viktor Orban. Judeţele conduse de PNL şi UDMR sunt campioane la tăierea ilegală a pădurilor şi la agresiunile împotriva jurnaliştilor şi activiştilor de mediu, cunoscute la nivel european. PMP, la fel ca şi PNŢ- CD, aflate acum în afara Parlamentului, sunt vârfuri de lance ale conservatorismului. Guvernele şi partidele PPE sunt un eşec democratic pe toată linia. Nimic din toate acestea nu s-ar fi putut întâmpla fără dominaţia absolută a Angelei Merkel în politica germană şi europeană. Nu întâmplător, ultimul turneu extern al ei a fost în Estul Europei şi în Balcani, zona în care eşecul ei a fost cel mai evident şi dureros.

Dar lucrurile se schimbă. Cel mai probabil SPD şi Verzii vor constitui nucleul viitoarei guvernări. Dacă al treilea partid va fi Die Linke sau FDP, contează mai puţin, pe plan european vor conta primele două partide. Pentru autoritarii corupţi ai Estului e o veste foarte proastă, umbrela politică europeană oferită de PPE va dispărea.  Atât SPD cât şi Verzii cunosc foarte bine Estul, mai ales prin grupurile lor din Parlamentul European. Politicile lor, în principal cele sociale - de exemplu salariul minim european, democratice - combaterea corupţiei şi ecologice - protejarea mediului şi tranziţie energetică, vin în contradicţie directă cu politicile dreptei PPE din Est. Foarte important, noul guvern din Germania nu va agrea deloc pornirile conservatoare care abundă în regiune, promovate de membrele PPE. În România, PNL este pe picior greşit în toate aceste domenii. Faptul că există un PNRR, foarte dificil de implementat nu va servi drept factor de credibilizare europeană, ci dimpotrivă. Contează mai mult că se fură pe rupte la nivel local, că ministerele sunt incompetente, că se taie pădurile şi se bat jurnaliştii, că reformele justiţiei sunt blocate şi că se tot agită temele “familiei tradiţionale” în căutare de voturi. Toate acestea, sub o guvernare PNL/UDMR care are un sprijin limitat în Parlament deci şi o legitimitate scăzută. Această traiectorie trebuia intuită şi evitată, în special de către Klaus Iohannis. Nu a făcut-o şi iată, politic, mandatul i s-a terminat înainte de termen. Poveştile privind europenismul şi statul de drept aveau o rezonanţă cu un PSD agresiv. Acum, nu mai au sens şi nici o audienţă europeană.

Efectul se va resimţi şi la nivelul opoziţiei. Ca de obicei, înainte de alegeri se fac proiecţii ale viitoarelor coaliţii. În ultima dintre acestea, sunt 5 coaliţii posibile matematic, conform celor de la Forsa, preluaţi de Politico.  Dar nu toate cele 5 sunt viabile politic deci cel mai probabil vom avea o guvernare construită de social-democraţi în jurul lor. Dacă ne uităm la tabel, un fapt trebuie remarcat. În nici una dintre proiecţiile de guvernare, AfD (Alianţa pentru Germania), deşi creditată cu 11%, nu este prezentă. Este cea mai clară materializare a conceptului de “cordon sanitar” democratic în jurul extremei drepte. În aceste condiţii, deşi unii lideri PSD lucrează din greu pentru a normaliza imaginea AUR şi a-i pregăti pentru o posibilă alianţă, acest lucru va fi imposibil de apărat în cadrul Partidului Socialist European (PES). Cu un cancelar social-democrat, care preţuieşte valorile democratice, spaţiul PSD de manevră şi jocul cu extremă-dreapta vor fi limitate.

În acest weekend, dacă vreţi să vă conectaţi la un eveniment important, puteţi evita congresul PNL, alegerile din Germania sunt mai interesante şi relevante. Şi veţi vedea ce înseamnă politică germană - multipartidistă, pluralista dar nu incluzând extremiştii de dreapta, asumată doctrinar şi decisă să ia în serios provocările comune ale Europei şi lumii. Politica românească este departe de asta, compromisă de lăcomie, clientelism, lipsă de repere şi respect pentru cetăţeni, instituţii şi democraţie.