Încă o gogoaşă din ciclul "Cum să scăpăm de Băsescu"

Propunerea pe care Victor Ponta şi Crin Antonescu i-au făcut-o lui Traian Băsescu, aceea de a devansa alegerile prezidenţiale din 2014 cu cinci-şase luni pentru a le comasa cu cele europarlamentare, este un nou prilej despre a vorbi despre nimic. O asemenea variantă nu are nicio şansă de realizare.

Tema l-a înfierbântat cel mai mult pe Crin Antonescu. Perspectiva de a ajunge mai repede la Cotroceni parcă i-a luat minţile. Numai aşa s-ar putea explica halucinaţiile pe care le are pe marginea acestui subiect.

“Noi, dacă vrem să facem lucrul acesta - şi eu cred că vrem -, putem să căutăm formule constituţionale ca, în contextul modificării Constituţiei şi intrării în vigoare a unei noi Constituţii, să facem o realitate din aceste alegeri mai devreme. Pentru aceasta nu ne trebuie nici acordul domnului Băsescu, nici negocieri cu domnul Băsescu. Nu ţine de bunăvoinţa domnului Băsescu”, a patinat Antonescu pe pista ridicolului. Afirmaţiile sale sunt de o stupizenie totală.

Ei bine, lucrurile stau taman pe dos. Oricât ar căuta liderul liberal “formule constituţionale” prin care să scurteze mandatul lui Traian Băsescu, nu va găsi niciuna, niciodată. Tot ce va putea descoperi, în zbaterile sale bezmetice, este drumul spre un hamac în care să moţăie până noiembrie 2014, când va intra în campanie electorală.

Actuala Constituţie nu permite scurtarea mandatului prezidenţial fără acordul preşedintelui. Iar o nouă Constituţie nu va putea opera asupra mandatului actualului şef al statului. Dacă, de exemplu, Constituţia USL va scurta mandatul prezidenţial la patru ani, această modificare se va aplica următorului preşedinte, cel care va fi ales în noiembrie-decembrie 2014. Traian Băsescu, ca preşedinte în exerciţiu, a câştigat – pe actuala Constituţie - un mandat de cinci ani, care nu poate fi scurtat nici de Guvern, nici de Parlament, nici de o nouă Constituţie.

Tocmai de aceea, gândirea politică a lui Crin Antonescu pare desprinsă din “Prostia omenească”, povestea lui Ion Creangă. Căci numai de inteligenţă nu poate fi vorba când spui că pentru devansarea alegerilor prezidenţiale “nu ne trebuie nici acordul domnului Băsescu, nici negocieri cu domnul Băsescu; nu ţine de bunăvoinţa domnului Băsescu”.

Ba bine că nu! Adevărul e că scurtarea mandatului prezidenţial în derulare ţine doar de Băsescu şi poate fi făcută doar cu acordul lui Băsescu. Pentru ca alegerile prezidenţiale să fie mutate din noiembrie-decembrie în mai-iunie, şeful statului ar trebui convins să accepte varianta propusă de USL, ceea ce probabil nu se va întâmpla.

Teoretic, ar mai fi o variantă: Traian Băsescu să fie obligat să “abdice” (prin demisie), sub ameninţări sau şantaj, după modelul Regelui Mihai în 1947. Dar aceasta n-ar mai fi – vorba domnului Antonescu – o “formulă constituţională”. Şi nici nu ar avea sorţi de izbândă, dat fiind că România nu se mai află sub ocupaţia Armatei Roşii. Când are asemenea vise erotice, dl Crin ar face bine să nu confunde salteaua Dormeo cu tancurile sovietice...

Şi iată cum marii lideri ai USL au ajuns din nou la vorba lui Băsescu! Mai ţineţi minte gestul lui Ponta, de anul trecut, când a rupt în public o scrisoare primită de la şeful statului? Dacă Ponta şi Antonescu l-au uitat, Băsescu a avut grijă, miercuri, să li-l reamintească: “Eu le-am propus devansarea alegerilor cu doi ani. Cred că vă aduceţi aminte de acea scrisoare care a fost ruptă şi aruncată în gol”. Acum, lui Crin mai că-i vine să caute bucăţelele de hârtie rupte de Ponta, să le lipească şi să se prezinte la Băsescu: iată scrisoarea, hai să facem târgul!

Noua gogoaşă politică, numai bună de molfăit la dineurile televizionistice, s-a umflat până la a atinge dimensiuni groteşti. Cică ar fi bine să ne alegem preşedintele în mai-iunie 2014 (odată cu europarlamentarii), dar mandatul acestuia să înceapă în decembrie 2014, când ia sfârşit domnia lui Traian Băsescu! Aşadar, timp de jumătate de an, să avem doi preşedinţi: unul în exerciţiu (Traian Băsescu) şi altul proaspăt ales, dar aşteptând ziua de 22 decembrie  pentru a se elibera locul de la Cotroceni. Întrebarea e: pe noul ales l-am putea suspenda în timp ce se află “în aşteptare”? Dacă e să fim absurzi, măcar să fim absurzi până la capăt.

Gogomănia antonesciană a căpătat şi un argument financiar: cică de ce să cheltuim banii cu două rânduri de alegeri – europarlamentare şi prezidenţiale – în acelaşi an, când le-am putea organiza simultan?! Bună întrebare. La fel a gândit şi Guvernul Boc când şi-a propus să suprapună alegerile locale peste cele parlamentare, în 2012. Dar Curtea Constituţională a zis: pofta-n cui! Şi bine a făcut.

Iar dacă vor să ne convingă că sunt frământaţi de grija banului public, cei de la USL ar trebui să facă un pas în faţă, cu capul plecat, şi să zică: vă rugăm să ne iertaţi că anul trecut am fost ticăloşi cheltuind aiurea peste 20 de milioane de euro cu un referendum care n-ar fi trebuit să existe – cel pentru demiterea preşedintelui; ne angajăm ca, din micile noastre economii, să aducem banii înapoi în vistieria statului.

Asta-i bună: în 2012 ai tocat o grămadă de bani ca să scapi de Băsescu, în 2013 te apucă grija banilor tot ca scapi de Băsescu!