Înţeleg, desigur, argumentele d-lui Iohannis. Acceptarea invitaţiei d-nei Dăncilă ar fi echivalat, probabil, aşa cum a susţinut în repetate rânduri preşedintele, cu o validare morală a respectivei persoane, dacă nu cumva chiar a tuturor mârşăviilor comise de PSD de-a lungul nu doar a celor aproape trei ani cât s-a aflat la guvernare, ci a celor mai bine de 29 de ani de când a fost creat de mintea kominternistă a fostului preşedinte şi hoţ al Revoluţiei din Decembrie 1989,  Ion Iliescu.

Nu trebuie uitat însă că d-na Viorica Vasilica Dăncilă a ajuns în cel de-al doilea tur al alegerilor prezidenţiale ca urmare a voinţei a aproape unui sfert dintre cetăţenii cu drept la vot ai României sau, mă rog, a cei ce s-au prezentat la urme şi că în cazul în care va fi reales preşedinte dl. Iohannis va trebuie să ii reprezinte şi pe aceştia. Se cuvine apoi ţinut cont şi de faptul că PSD înseamnă totuşi un partid înregistrat şi care funcţionează cu forme perfect legale, dar şi că dl. Iohannis însuşi a validat-o pe doamna Dăncilă în funcţia de premier în clipa în care i-a acceptat candidatura. Nu ajunge că dl. Iohannis afirmă în faţa presei că, în clipa în care, în ianuarie 2018, a luat hotărârea de a-i încredinţa doamnei Dăncilă misiunea de a forma un nou guvern, nu avea prea multe date despre respectiva persoană. Dacă aşa au stat într-adevăr lucrurile, atunci preşedintele poate fi acuzat de superficialitate, iar feluritele servicii secrete se fac indubitabil vinovate de îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor.

O întâlnire faţă în faţă a doamnei Dăncilă şi a domnului Iohannis i-ar fi dat, cred, acestuia ocazia să îi demonstreze fostului premier că, aşa cum nu s-a calificat deloc pentru postul de prim-ministru, că  fost doar un accident istoric, o pacoste pentru România, nu are nici cea mai mică abilitare, nu posedă un minimum de competenţe pentru a aspira la funcţia de preşedinte al României. Preşedintele în funcţie ar fi putut profita la maximum de cele două sau trei ore rezervate schimbului de replici spre a demonta întreg angrenajul de fake news-uri cu a căror confecţionare josnică se îndeletnicesc în aceste zile Lia Olguţa Vasilescu&co. Probând astfel tot mai accentuata factură peremistă, rasistă, fascistoidă, anti-europeană a PSD.

Sigur, dl. Klaus Werner Iohannis avea toate motivele din lume să refuze propunerea doamnei Dăncilă şi a staffului de campanie al acesteia ca respectiva dezbatere să aibă loc în studiourile Televiziunii Române. Adusă în anii din urmă la condiţia de jalnică, de compromisă oficină de propagandă a PSD. Carte şi condiţie pe care joacă pe mai departe pdg-ul instituţiei, atât de decăzuta uman şi moral insă pe nume Doina Gradea, cât şi întreaga conducere editorială a pretinsulu post public. Emisiunile cu caracter electoral ale instituţiei  din Calea Dorobanţi 191 s-au situat constant în afara oricăror norme deontologice, nu au avut nimic în comun cu jurnalismul, iar un moderator precum Ionuţ Cristache împreună cu producătoarea emisiunii România 9, o cetăţeană pe nume Livia Şerban Iancu, nu ar trebui să se regăsească în nici o instituţie de presă demnă de o astfel de etichetă. Spre ruşinea lui CNA nu a reacţionat în consecinţă, la fel cum nu au făcut-o nici CNCD.

Mâine, candidatul Klaus Iohannis se va întâlni cu reprezentanţii presei.  Ceea ce înseamnă că vom avea parte nu tocmai de o dezbatere, ci de o conferinţă de presă cu caracter special. E de sperat ca selectarea acestora să fi aparţinut eminamente redacţiilor şi nicidecum staffului de campanie al preşedintelui. Firesc ar fi ca dl. Iohannis să aibă şi timpul, şi răbdarea de a răspunde pe îndelete tuturor întrebărilor ce îi vor fi puse. Din start, mi se pare o idee proastă ca doar opt persoane să aibă dreptul de a pune întrebări. Încă mai sper ca dl. Iohannis să se răzgândească. Nu de alta dar e în afara oricărui dubiu că tabăra adversa va fructifica la maximum tot ceea ce ar putea să nu fie ok în zicerile d-lui Iohannis. Normal ar fi ca dl. Iohannis să îşi asume şi minusurile, şi greşelile comise în timpul celor aproape cinci ani petrecuţi în intimitatea Cotroceniului. Să îşi explice atitudinile de non-combat, absenţele şi ezitările.  Desigur, nu o va putea face la modul frust, înclinat spre spectacol care l-a caracterizat pe dl. Traian Băsescu. Dar o atitudine sinceră, neretractilă ii este, fireşte, şi la îndemână, şi profitabilă.

Comentariu publicat concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevarul.ro