Personal am învăţat să dau crezare specialiştilor, ei nu vor să câştige alegeri. Dar unde ne ducem dacă ne ţinem de fanteziile economice ale trio-ului de tristă amintire? În prăpastia în care s-au dus şi Grecia şi alte ţări.

Semnalele de alarmă trase de specialişti

Consiliul Fiscal estimează un nivel probabil al deficitului bugetar pentru anul 2020 cuprins între 4,6 - 4,8% din PIB. Acesta ar putea creşte peste 6% din PIB în 2021 şi peste 7% din PIB în 2022, potrivit Opiniei Consiliului Fiscal privind Legea bugetului de stat şi Legea bugetului de asigurări sociale pentru anul 2020. Deficitul prognozat al guvernului pentru 2020 este de 3,6%, bazat pe o creştere a veniturilor bugetare cu 10%, lucru sigur irealizabil. Este posibil că deficitul pe 2019 nu se va opri la 4,4%, cât speră ministrul de Finanţe, ci va fi mult mai mare. În fine, creşterea cu 40% a pensiilor de la 1 septembrie, pe o creştere economică de 4%, înseamnă deficite de 6% în 2021, şi 7% în 2022. Ce facem cu tratatele semnate cu UE? Ne ştergem undeva cu ele?

Unii politicieni, dl Tăriceanu de exemplu, ne spun că o ţară se dezvoltă cu deficite bugetare mari. Poate că aşa este, cu condiţia ca banii să meargă în dezvoltare economică, infrastructură, educaţie, digitalizarea administraţiei. Care duc apoi la creştere economică sănătoasă. Nu în buzunarele largi ale bugetarilor de lux. Acei bugetari care fie taie frunze la câini la locul de muncă, fie încasează salarii şi pensii uriaşe, tot fără să facă mare lucru.

Problema cu deficitele astea este că se acoperă din împrumuturi. Ministerul de Finanţe se împrumută aproape zilnic, cu sume uriaşe. Exact ce-au făcut şi precedentele guverne. Până când? Până se prind creditorii interni şi externi că nu avem de unde restitui împrumuturile, şi atunci ridică dobândă la 9%. Exact scenariul de la noi din 2009-2010, sau spirala în care a intrat Grecia acum 15 ani. Iar creditele luate acum vor fi plătite de copiii şi nepoţii noştri. Şi nu pentru că le lăsăm autostrăzi şi infrastructură nemaipomenită. Ci ca să huzurim noi acum cu maşini şi telefoane scumpe, cu excursii în străinătate şi distracţie cât cuprinde.

De ce nu reuşim să colectăm la buget mai mult de 26% din PIB, în timp ce alte ţări colectează 40% şi chiar mai mult? De ce nu funcţionează şi la noi „conformarea voluntară”? Acestea sunt principalele provocări, pentru rezolvarea cărora ar trebui să cerem ajutor. De la fiscul american, de exemplu.

Bugetarii de lux sunt tot acolo

Speranţa redresării bugetare era în reducerea drastică a cheltuielilor pentru funcţionarea statului. Nimic până în prezent. Premierul Orban dăduse termen limită pentru HG-urile privind reorganizarea ministerelor, 15 ianuarie. Doar ministerul Educaţiei şi Cercetării a promovat HG-ul, dar având mai mulţi salariaţi, comparativ cu numărul de salariaţi cumulat din ministerul Educaţiei şi ministerul Cercetării, anterior fuziunii. În 2004 statul român funcţiona, bine mersi, cu 850.000 de bugetari. Acum are 1,2 milioane, în ciuda digitalizării care ar fi trebuit să ducă la scăderea drastică a funcţionărimii, undeva pe la 650.000. Ce împiedică guvernanţii să ia măsuri de diminuare a cheltuielilor de funcţionare a statului? Alegerile, bineînţeles. Asta facem de 30 de ani. Partidele aflate la putere au un bazin sigur de alegători: bugetarii şi pensionarii, circa 8-9 milioane de alegători, dacă ţinem cont şi de membrii familiilor lor. Ce dacă ţara se prăbuşeşte economic, partidele, inclusiv PNL, vor să câştige alegerile. Ori asta nu se poate, în credinţa lor, fără să pompeze bani în bugetari şi pensionari. Iar măsurile de prudenţă, dacă se vor lua, vor veni după alegeri. Un mod josnic de a minţi populaţia. Înaintea alegerilor curge lapte şi miere, iar după alegeri, asta e. V-am minţiţi să ne votaţi.

Populaţia s-a deşteptat

Cred că ar fi mult mai simplu să facă şi autorităţile ce face Consiliul Fiscal, presa independentă şi specialiştii care nu sunt simultan şi bugetari de lux. Să explice populaţiei pe îndelete, întorcând lucrurile pe toate feţele, apelând la exemple simple, pe înţelesul tuturor, că ne ducem în groapă dacă urmăm fanteziile exotice ale guvernelor PSD-iste anterioare. Basmele cu „imperialiştii” de la multinaţionale şi bănci, care sug sângele poporului, nu mai ţin. Şi cine doreşte să ni-l sugă, clasa politică şi bugetarii de lux? Cei cu salarii şi pensii nesimţite?

Se păcălesc partidele actuale dacă consideră că mai ţine cu vrăjeală. Am văzut la alegerile de anul trecut cum i-au executat alegătorii pe visătorii interesaţi de lux, Dragnea, Vâlcov, Vasilescu. I-au trimis la 23%, de la 46%. Mare mirare dacă vor mai lua şi atât anul acesta.

Dar şi actuala conducere a statului va fi la fel executată dacă continuă basmele cu care vor să vrăjească electoratul. Poveştile cu alegeri anticipate nu ţin. Parlamentarii nu vor vota în veci să plece acasă. Şi atunci, când doreşte guvernul să pună stavilă deprecierii echilibrelor bugetare? Când va fi prea târziu?

Nu de alta, dar n-am uitat promisiunile făcute înainte de schimbarea guvernului în noiembrie, anul trecut. Vom face, vom drege, îi dăm afară pe bugetarii de lux. După care s-au înmuiat. Au devenit şi ei bugetari de lux, şi-şi apără „luxul”? Ne vedem şi auzim la alegeri, dacă aşa stau lucrurile.