În ce condiţii Dacian Cioloş ar conduce viitorul guvern?

Dacian Cioloş, actualul premier al României FOTO: gov.ro

Rezultatele actualului guvern Cioloş nu sunt formidabile, dar au aprins speranţele românilor că ar putea face mai mult, într-un mandat de 4 ani. Până în prezent, cu excepţia guvernului Boc, nici un alt guvern nu s-a preocupat de progresul şi modernizarea României. Doar de interesele partidului care l-a susţinut şi ale clientelei acestuia.

Aşa că speranţele alegătorilor se îndreaptă spre un guvern care să nu fie „servitorul” unui partid, să nu „stea cu faţa la partid”, să nu-şi formeze echipă după indicaţiile partidului, aşa cum s-a întamplat până acum.

Nu există nici o garanţie, ba chiar e aproape sigur, că dacă s-ar repeta reţeta de până acum de naştere a unui guvern, acesta ar „sluji” partidul care l-a propus, exact aşa cum se întâmplă de 26 de ani. De aici rezultă conectarea ilegală la conductele bugetului de stat, promovarea în funcţii cheie a sponsorilor de partid, sau a intermediarilor acestora, acte normative cu dedicaţie, de tipul OUG-ului de renunţare la titlul de doctor, şi toate racilele care au măcinat şi macină societatea românească.

Ei bine, societatea românească nu mai vrea aşa ceva.

Şi totuşi, fără susţinere politică, fără o majoritate parlamentară solidă, un guvern nu poate funcţiona, aşa cum nu prea funcţionează actualul guvern Cioloş.

În cursul actualului mandat, Dacian Cioloş a dat impresia că ştie, vrea şi poate să facă ce trebuie pentru ţară, dar este împiedicat de majoritatea parlamentară care nu-l susţine şi de presiunile anului electoral, de pomenile electorale pe care partidele îl obligă să le acorde populaţiei.

Piedicile au venit şi de la filosofia bugetară preluată integral de la guvernul Ponta prin bugetul de stat, şi pe care a fost obligat să o continue.

În favoarea lui Cioloş lucrează şi faptul că atât PNL, cât şi PSD nu au personalităţi „cu faţă” de premier. Liviu Dragnea şi Victor Ponta au probleme în justiţie şi preşedintele Iohannis are toate motivele să nu-i desemneze candidaţi la funcţia de premier, pe Tăriceanu nu-l acceptă PSD, din orgoliu. Şi atunci, cine să fie candidatul de la PNL sau PSD, desemnat de preşedinte? Pur şi simplu nu există.

Alte aspecte care lucrează în favoarea lui Cioloş: cunoaşte din interior mecanismele de decizie de la Bruxelles, nu a participat la marile tunuri pe care le-au dat membrii guvernelor anterioare, nu a fost părtaş la decizii greşite luate în trecut, în general nu este prizonierul nici unui grup de interese cum s-a întâmplat cu mai toţi premierii.

Care ar fi scenariul în care Dacian Cioloş ar accepta să continue să guverneze?

Toate argumentele de mai sus îi sunt cunoscute şi lui Cioloş. Ştie că poate pune condiţii multe şi grele, altfel PNL nu va fi în situaţia ca împreună cu aliaţi să dea premierul şi guvernarea.

Iată condiţiile pe care bănuiesc că le pune Dacian Cioloş:

• Fără alianţă cu PSD la guvernare.
• Să-şi facă singur echipa de guvernare, care să cuprindă oameni politici şi tehnocraţi, strict la alegerea sa.
• Să convină cu PNL şi aliaţii săi asupra unui program de guvernare, care să însemne o rupere decisivă de trecut, o direcţie spre modelul european de ţară performantă, modernizată şi un stat de drept adevărat.
• Să bată în cuie că abaterea de la acest program va duce implicit la demisia sa.
• Să beneficieze de susţinerea parlamentară necesară pentru îndeplinirea programului de guvernare.

Dacă va reuşi să obţină şi includerea în echipă a unor personalităţi de marcă din societatea civilă, din segmentul tehnocraţilor români (exemple: Mircea Miclea, Laura Ştefan), includere anunţată înainte de alegeri, atunci ar putea cuceri voturile, în special ale electoratului tânăr şi matur. De altfel, anunţarea unei probabile echipe guvernamentale, înainte de alegeri, ar atârna greu în balanţă.

Există un precedent, alegerile prezidenţiale din noiembrie 2014, când spaima de alegerea lui Victor Ponta a mobilizat încă un milion de votanţi care au votat împotriva lui.

Problema viitoarelor alegeri o constituie oferta. Dacă oferta, venită inclusiv din partea partidelor mici, şi poziţionarea acestora faţă de un viitor premier, guvern şi program de guvernare, va cuceri electoratul, în special pe acela cu înclinaţii de dreapta, atunci va veni la vot. Dacă nu, va absenta, după modelul alegerilor locale.

O altă deosebire, compartiv cu alegerile locale, o reprezintă miza. Majoritatea alegătorilor sunt conştienţi că miza e mult mai mare, este dată de viitorul României într-o Europă mai tulbure şi imprevizibilă.

Bănuiesc că şi forţele politice actuale sunt conştiente de aceste evidenţe, şi vor acţiona în consecinţă.

În concluzie

Dacian Cioloş va accepta să fie premierul (încolonat sau nu) al PNL şi aliaţii, dacă îi sunt acceptate condiţiile foarte dure pe care le va pune. PSD nu va accepta sa participe la o guvernare în care nu-şi poate impune oamenii în structurile de conducere, aşa cum a fost obişnuit până în prezent. PNL va lăsa, probabil, la mâna premierului pe cine să selecteze în construcţia guvernului, ştiind că altfel nu ar avea nici o şansă în alegeri.

Programul de guvernare şi bugetul pe 2017, propuse de PNL, vor fi construite strict după viziunea unei echipe restrânse de apropiaţi ai lui Cioloş, inclusiv din PNL, condiţie a acceptării candidaturii la funcţia de premier.

Dacian Cioloş nu prea are ce pierde. I se acceptă condiţiile, va accepta si el candidatura pentru formarea viitorului guvern. Nu i se acceptă, pa si la revedere, oricând va avea o funcţie importantă în CE, la Bruxelles.