Îl reevaluează Băsescu pe Antonescu?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Traian Băsescu
Traian Băsescu

După declaraţiile de aseară ale preşedintelui Băsescu  aşa părea, au luat foc facebook-ul şi comentatorii. Băsescu trădează iarăşi idealurile politicii, face pace cu duşmanul democraţiei, apelează, pentru a câta oară, la soluţii imoralissime.

Adevărat că turnura declaraţiilor spre o astfel de concluzie ducea.

„Antonescu a reacţionat corect când l-a dat afară pe SRS din PNL, nu cred că este amestecat în tentativa de acuzare de înaltă trădare a mea, dacă intră în turul doi cu Ponta e de preferat Antonescu, care măcar nu minte”.

În primul rând, nu este rezonabilă ipoteza că a existat un plan de acuzare de înaltă trădare a preşedintelui. Nu existau motive credibile, iar scandalul intern şi, mai ales, internaţional, ar fi cauzat USL daune inimaginabile, inclusiv tăierea accesului la resursele financiare internaţionale. Băsescu a mers la cacealma, să avertizeze populaţia asupra pericolelor potenţiale.

Cadrul general politic al declaraţiilor preşedintelui este următorul: în politică nu faci ce-ai vrea, ce este ideal, faci ce se poate într-un context dat. Ţinând cont de interesele majore ale societăţii.

Şi care sunt acestea?

Stabilitatea politică duce la stabilitate economică, la investiţii, care înseamnă joburi, salarii, deci surse de trai pentru familii intregi şi membri societăţii. Securitatea ţarii si independenţa justiţiei sunt şi ele părţi ale interesului general.

Într-o economie care se contractă, oameni cumsecade, altfel muncitori, nu-şi găsesc locuri de muncă, nu toţi sunt genii în afaceri, să-şi deschidă firme care să mai şi supravieţuiască, sub avalanşa de taxe şi impozite declanşată de guvernul Ponta.

Apoi, între comentatori şi preşedintele ţării e o diferenţă de responsabilităţi. Enormă. E uşor să comentezi pe facebook sau în articole, când nu ai nicio responsabilitate care să-ţi cocoşeze umerii şi conştiinţa. Şi cu totul altfel când ai în minte şi te simţi responsabil de soarta a milioane de cetăţeni. Trebuie avută mereu în vedere această diferenţă.

Să avem în vedere şi prerogativele preşedintelui României. În perioada Tariceanu-PSD, preşedintele a  ţipat pe la tv-uri dar tot n-a putut împiedica prăbuşirea economică a ţării, căderea liberă în care a lăsat-o Tariceanu: 5,5% deficit după o creştere de 8%, pensii şi salarii bugetare duduite la dublu din resurse conjuncturale care au dispărut odată cu criza, 2 miliarde euro arierate, 600.000 bugetari mai mulţi, comparativ cu 2004, ţara nu mai era finanţabilă.

„Fiat justiţia, et pereat mundi” sună bine, dar societatea trebuie să supravieţuiască şi să progreseze, până să ajungă la aplicarea dictonului. Altfel, dacă „pereat mundi”, cui mai aplici „fiat justiţia”?

Există un lung şir de „compromisuri”, de soluţii imorale puse in sarcina lui Băsescu. Trebuiau făcute sau nu?

Soluţia imorală Voiculescu, în 2004

În 2004, alianţa D.A. a apărut cu soluţia imorală Voiculescu. A greşit atunci Băsescu?
Ca urmare a soluţiei imorale au venit în justiţie Macovei, Morar, Kovesi. Care au încurcat teribil socotelile corupţilor şi hoţilor din toate partidele, inclusiv PDL.

Ce s-ar fi întâmplat dacă Băsescu mergea pe „ideal-politik”, fără soluţii imorale? PSD condus de Năstase s-ar fi instalat la guvernare, justiţia ar fi rămas încălecată de către Rodica Stanoiu, n-am fi intrat, posibil, în UE, s-ar fi prelungit încă 4 ani regimul Năstase. Între cele două variante, care era de preferat?

În 2009 soluţia imorală s-a numit PSD, ruptă după 9 luni, dar suficientă pentru ca Băsescu să câştige prezidenţialele, dupa un proces electoral relativ corect, controlat de Boc.

Soluţia imorală UNPR-Oprea.

Fără această soluţie imorală, am fi avut guvernul Boc, care a oprit economia din căderea liberă în care o lăsase Tariceanu, şi care a dat liber justiţiei să-şi facă treaba, inclusiv băgându-l pe Năstase la închisoare?

În mod sigur nu. PSD ar fi încălecat din nou justiţia, n-am fi avut progresele în modernizarea ţării, atâtea câte au fost, prin asumări de răspundere a guvernului. Codurile justiţiei, mica reformă din justiţie, Legea Educaţiei, Codul Muncii, Legea pensiilor, etc.

Soluţia imorală Nitu la Parchetul General

La pachet cu Kovesi la DNA. Iată că DNA îşi face treaba, spre disperarea lui Ponta care zice că „fluieră într-o singură direcţie”, iar încercarea lui Ponta-Nitu de a înlocui şefii de la secţiile DNA s-a lovit de reacţia violentă a societăţii şi oficialilor europeni şi americani, că n-au ştiu cum să mai dea înapoi. Aşa că soluţia imorală Nitu apare acum mai puţin nocivă, decât apărea la început. Centrul de greutate al parchetelor se află la DNA, acolo s-au făcut dosarele Dragnea, Voiculescu, Năstase, etc. In absenţa soluţiei imorale Niţu, n-am fi avut, probabil, solutia corecta Kovesi la DNA.

Soluţia imorală Antonescu în turul doi la prezidenţiale

Să ne amintim anul 2000, când mai toţi l-am votat pe Iliescu să nu ne trezim cu Vadim preşedinte. Şi atunci Iliescu a fost soluţia imorală. Dar ce puteai să faci?

Doar atât a vrut să spună preşedintele. Că între Antonescu şi Ponta, este de preferat Antonescu, care măcar nu minte precum Ponta.

Dar între Dan Diaconescu şi Ponta, prin absurd în turul doi, ne vom duce să-l votăm pe Ponta? Asta ce fel de soluţie ar fi? Imoralissima?

Iată deci cum e în politică. Faci ce se poate la un moment dat, pentru a asigura supravieţuirea economică a societăţii, progresul, cât de cât, urmând ca idealul să fie atins pe măsură ce populaţia înţelege cine-i vrea binele şi cine nu, ce înseamnă acel bine (nu pomeni electorale), învaţă să voteze oameni competenţi şi cinstiţi, nu cum a votat în decembrie 2012.

Care ar fi alternativa? „Pereat mundus” nu se poate aplica, că nu acesta e idealul oricărei societăţi. Ci să evoluăm, mai repede sau mai încet, să ajungem la înţelepciunea politică, economică şi socială a altor popoare.

Scăpând de balastul mental a 45 de ani de comunism şi 23 de ce-or fi fost.
 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite