7 întrebări pentru un parlamentar nesimţit

Tutunul dăunează grav sănătăţii !

Un proiect de lege care modifică şi completează legea nr. 349/2002 pentru prevenirea şi combaterea efectelor consumului produselor din tutun, a fost dezbătut miercuri în Parlament. Cel mai recent proiect, prin care se propune interzicerea fumatului în spaţiile publice, a fost criticat cel mai intens chiar de parlamentarii care nu respectă legislaţia în vigoare.

Proiectele Remus Cernea privind absenţa spaţiilor speciale pentru fumători din Parlament, sunt câteva dovezi că activitatea parlamentară poate funcţiona şi în parametri optimi.

Despre utilitatea demersului celor de mai sus se pot spune multe, argumentele pro şi contra fiind numeroase. Dezbaterea acestui subiect este un exerciţiu democratic sănătos, despre cum alegem să ne construim, prioritizăm, modalităţile de socializare în spaţiul public, cum să ne protejăm sănătatea.

Însă, m-am înfuriat teribil, ieri, când am citit că un parlamentar care şi-a câştigat mandatul prin lecţii de moralitate şi clamarea „respectării” legilor în vigoare, „învăţătoare grevistă” Cristiana Anghel, senator al PC, a ales să se aşeze în banca imoralităţii, ilegalităţii.

Învăţătoarea Cristina Anghel, formatoare de caractere, model pentru tinerii care i-au păşit pragul clasei, susţine că parlamentarii pot fuma într-o instituţie publică oriunde, fără a respecta legea în vigoare care prevede înfiinţarea unor spaţii delimitate pentru fumători, comparând lipsa de respect reciproc şi ilegalitatea, cu Hitler şi politica copiilor sănătoşi trimişi pe front. Crunt populism, cruntă denaturare a adevărului:

„Ne batem joc de noi? Şi aşa, uneori, nu suntem câţi trebuie. Dacă mai plecăm şi fumătorii în faţa Senatului să fumăm, rămâne sala goală. I-aş ruga pe domni să se uite cine a interzis pentru prima dată în istorie fumatul. Hitler, domnilor, pentru că voia copii sănătoşi pentru front” – senator Cristina Anghel.

Într-o ţară normală, parlamentarii ar trebui să fie ultimii cetăţeni care nu respectă legea şi primii paznici ai acesteia.

Astfel, în Parlamentul României, mulţi deputaţi şi senatori încalcă fără vreun regret legea, o reglementare simplă cum ar fi restricţia de a fuma în spaţiile publice. Sub semnul „Fumatul interzis“ sunt amplasate scrumiere, iar parlamentarii fumează nestingheriţi... oriunde. Nu există interes pentru amenajarea unui spaţiu destinat fumătorilor chiar dacă legea în vigoare, 349/2002 pentru prevenirea si combaterea efectelor consumului produselor din tutun, prevede clar în articolul 2, aliniatul M, că prin: „spaţii publice închise se întelege toate spaţiile din instituţiile publice centrale şi locale, instituţii sau unităţi economice, de alimentaţie publică, de turism, comerciale, de învăţământ, medico-sanitare, culturale, de educaţie, sportive, toate mijloacele de transport în comun, autogări, gări şi aeroporturi, de stat şi private, spaţiile închise de la locul de muncă sau alte spaţii prevăzute de lege, cu excepţia spaţiilor delimitate şi special amenajate pentru fumat din incinta acestora”.

„Întrucât deocamdată nu există la Parlament amenajate spaţii închise pentru fumători, mai peste tot se simte fum de ţigară, inclusiv în cadrul sălii de plen. Nu pentru că s-ar fuma în plen, ci pentru că se fumează masiv pe hol, iar fumul intră şi se simte şi în sală, mai ales în rândurile apropiate de uşi. Asta deşi pe hol este afişată interdicţia cu privire la fumat sub care însă sunt amplasate scrumiere! Propun să fie amenajate spaţii închise, pe modelul celor existente în aeroport, unde să se poată fuma fără a fi afectaţi nefumătorii, fie ei parlamentari, jurnalişti, membri ai Serviciului de Protecţie şi Pază, ori simpli invitaţi la parlament” spunea deputatul Remus Cernea, la începutul anului.

Unul dintre motivele pentru care Manuela Mitrea şi Aurelia Cristea susţin interzicerea fumatului în spaţiile publice, este acela că legea în vigoare este aleatoriu respectată, spaţiile închise special amenajate pentru fumători în România fiind în multe cazuri ocolite de operatorii economici.

Din păcate, nesimţirea făţişă a unor parlamentari în a încălca legea, sporeşte puterea exemplului şi îngreunează identificarea unor soluţii care să nu-i discrimineze nici pe nefumători, nici pe fumători.  

În speranţa că, în ultimul moment, parlamentarii nesimţiţi vor aplica legea, le pun 7 întrebări acelor demnitari care nu respectă o simplă lege a ţării, adoptată de aceeaşi instituţie din care fac parte.

7 întrebări pentru un parlamentar nesimţit:

• Cât de obraznic poţi ajunge după ce ţi-ai preluat mandatul, încât să nu respecţi o lege a ţării?
• Cât de cinic poţi să-ţi fumezi ţigara, domnule parlamentar, în holul instiuţiei care interzice fumatul românilor în trenuri?  
• Cât de nesimţită este inechitatea de care dai dovadă, atunci când nu-ţi pasă, fumezi o „ţigare” lejer, în timp ce un român aflat la coada unui ghişeu din ţară pentru a plăti dările, îşi roade unghile că nu poate fuma?
• Ce exemplu oferi societăţii prin comportamentul tău ilegal şi imoral?
• Dacă tu, parlamentar nesimţit, alegi boicotarea unei legi, discreţionar, de ce să nu facă şi poporul astfel?
• Cum îţi explici lipsa ta de respect faţă de proprii colegi din Parlament, care aleg să respecte legea?
• Îţi pasă de fumatul pasiv, cancerul pulmonar, sau de numărul ridicat al astmaticilor din România?

În speranţa că întrebările mele sunt mai puţin obraznice decât comportamantul unora dintre dumneavoastră, vă rog să răspundeţi faptic românilor.