1. Victor Ponta a eşuat în cea mai importantă misiune: să-şi apere baronii de mâna lungă a justiţiei. N-a găsit nici o cale, deşi ca premier se presupune că avea mai multe posibilităţi. A fost de acord cu instalarea Codrutei Kovesi la DNA, iar consecinţele se văd. Unul după altul, capete importante ale PSD, se prăbuşesc sub sabia DNA. Lista este extrem de lungă, senatorul Radu Popa declara că 80% din conducerea centrală şi locală a PSD are dosare penale.

    Din declaraţiile unor importanţi membri PSD, aflaţi în arest, care au decis să colaboreze cu anchetatorii, rezultă multe infracţiuni comise de oameni cu funcţii înalte în PSD, şi este de aşteptat declanşarea unor noi anchete în dosare disjunse.

    Dosarul împiedicării votului din diaspora, cel puţin, îl va implica şi pe Victor Ponta în cercetări penale cu final necunoscut.
     
  2. Tot mai multe voci importante din PSD cer plecare lui Ponta.  După Geoana şi Vanghelie, Radu Popa, Cătălin Ivan, Radu Mazăre, Marian Oprisan, mulţi alţi parlamentari, dau semne că s-au săturat de Victor Ponta la conducerea partidului.

Amânare sine die a Congresului PSD a pus şi mai mult gaz pe foc, fiind interpretată ca un abuz, prin care Ponta doreşte să rămână la conducerea PSD încă  mult timp, în pofida voinţei baronilor săi.

  1. Cea mai gravă acuzaţie a baronilor împotriva lui Ponta: ideile „creţe” de reformare a partidului, cu separarea funcţiilor politice de cele administrative, retragerea baronilor cu dosare în justiţie (80%), înscrierea în statut a sancţiunilor împotriva celor care au intrat în coliziune cu justiţia.  Adică, să rămână baronii doar cu putere politică, fără acces la banii publici şi bazinul de funcţii publice? Cerşetori, cu mâna întinsă pe stradă? Aşa ceva nu se iartă!

Pe fond, Ponta are dreptate. În condiţiile în care se va ajunge şi la vot prin corespondenta sau electronic, cele trei milioane de români din străinătate, înclinaţi să voteze mai degrabă dreapta, nu dau nicio şansă PSD în 2016, în absenţa unei reforme profunde şi de substanţă.

  1. Preşedintele Iohannis i-a dat lui Ponta lovitura de graţie. A declarat că îşi doreşte un „guvern al său”, cu care să-şi pună în practică gândirea şi proiectele. Aceasta înseamnă că va dori şi sprijini orice încercare de dărâmare a guvernului în Parlament.
     
  2. Încercările de consens naţional, pe diferite probleme, iniţiate de Ponta n-au avut succes. PNL şi Alina Gorghiu au respins toate cântecele de sirenă intonate de Ponta, şi îi cer insistent să demisioneze.
     
  3. Cancelariile occidentale l-au „declarat” pe Ponta persona non grata, n-a mai primit nicio invitaţie, iar rarii vizitatori care vin la Bucureşti îl atenţionează să nu se abată de la principiile statului de drept şi independenta justiţiei.

Parlamentarii PSD, în majoritate, sunt legaţi şi condiţionaţi de baronii locali, prin sprijinul material, financiar, logistic şi uman primit în campania electorală din 2012.

În aceste condiţii, la viitoarea moţiune de cenzură, dacă vor primi directiva de a-l da jos pe Ponta, vor vota pentru căderea guvernului.

Asta nu înseamnă că baronii PSD renunţă la guvernare. Mizând pe majoritatea solidă din parlament, 377 la votul din decembrie, vor propune un alt premier al PSD, de exemplu Ioan Rus,  Titus Corlatean, sau altă persoană convenabilă baronilor şi fără probleme cu justiţia.

În felul acesta, presupun baronii, va continua guvernarea PSD fără ameninţări de  reformare a partidului.

O problemă ar putea fi poziţia UNPR,  generalul Oprea a declarat că „îl susţine pe Victor Ponta şi numai pe el”. Cu alte cuvinte, promisiunea de susţinere a guvernului este adresată doar lui Ponta, nu şi altui premier PSD. Cum UNPR numără deja 60 de parlamentari, cu cei recent refugiaţi în barca să, decizia finală a lui Oprea este decisivă.

Falia tot mai adâncă între Ponta şi baronii PSD, iritaţi de intenţia cuplului Ponta-Dragnea de a reforma partidul, face tot mai dificilă rămânerea lui Ponta la guvernare.

Întâlnirea Consiliului Executiv Naţional, de la sfârşitul lunii ianuarie, cât şi moţiunea de cenzură din februarie, vor fi momente care vor clarifica poziţia lui Ponta în politica românească.

În trei ani de zile, Ponta a trecut de la mărire la decădere, un ciclu prea scurt, chiar  şi pentru conducătorii din România.