1. Contează participarea.


Oscilaţiile de mobilizare pot aduce mai multe sau mai puţine voturi unuia sau altuia dintre competitori, însă implicarea în general ajută democraţia. Dacă la alegerile din mai, o participare mai mare a dus la creşterea ponderii votului anti-PSD, de această dată nu mai este chiar aşa. PSD este deja în opoziţie, iar publicul său este astăzi ceva mai mobilizat decât era în urmă cu jumătate de an. Însă, participarea contează şi pentru altceva – pentru a confirma percepţia din ultimii ani că românii devin mai implicaţi şi mai activi civic. Calculele anticipează o prezenţă de cca 50% în primul tur, ceea ce ar fi în linia de până acum. Participarea la vot nu este însă singura care contează – esenţiale sunt, pentru consolidarea democraţiei, şi alte tipuri de activism: implicarea în viaţa publică, voluntariatul, asociativitate, participarea civică, participarea politică între alegeri etc. Datele CPD SNSPA arată că doar 2% dintre români sunt total participativi, 16% participă ocazional, 7% sunt activi în proteste şi reacţii, în timp ce trei sferturi dintre români bifează ca act participativ doar votul, o dată la 4 sau 5 ani, sau mai rar. Este foarte puţin, faţă de alte state occidentale, în care ponderea publicului participativ este cel putin dublă.

 

2. Dezbaterile între candidaţi contează în turul 2, nu acum, şi nu e nimic nou în asta.


Nu am mai avut dezbateri serioase între candidaţii de la alegerile prezidenţiale în primul tur de foarte mult timp. În aceste zile se perpetuează o teză falsă, din toate părţile spectrului politic – anume că n-am mai avut o campanie fără dezbatere între candidaţi, aşa cum avem acum. Analiştii uită sau ignoră că dezbaterile sunt asociate turului 2, nu primului tur. În 2014, nu au fost dezbateri cu Ponta şi Iohannis decât în turul 2. Au fost acelea alegeri care au afectat democraţia? Câtă vreme au avut o participare fără precedent, nu aş fi atât de categoric. În 2009, a existat o dezbatere în primul tur, la Cluj-Napoca, între Traian Băsescu şi Crin Antonescu, în contextul în care preşedintele atunci în funcţie (Traian Băsescu) îşi dorea erodarea contracandidatului (Mircea Geoană). În 2004, nu au existat dezbateri între Năstase şi Băsescu în turul 1, ci doar ulterior. Iar cauza absenţei acestor dezbateri ţine, pentru cei cu memorie bună, de modul în care s-a desfăşurat dezbaterea din turul 1 din anul 2000. Când, pe fondul absenţei unor candidaţi cu sprijin puternic, Vadim Tudor a profitat de o dezbatere televizata pentru a se afirma, într-o manieră populistă, în care a ignorat cadrul clasic de dezbatere, a refuzat regulile şi a profitat de o lungă emisiune în prime-time pentru a-i eclipsa pe competitori. Rezultatul a fost unul şocant – un candidat extremist, care nu a respectat regulile, a intrat în turul doi, astfel încât Ion Iliescu a devenit brusc „răul mai mic”. Revenind, vom avea cu siguranţă dezbateri în turul 2. Cu Iohannis vs Barna, vs Dăncilă sau vs Diaconu, în funcţie de cine se califică acolo. Şi vom avea timp două săptămâni să facem comparaţii şi evaluări.

3. Se discută teme majore cu privire la direcţia României? Aş risca un răspuns diferit de cel văzut în analizele recente şi aş spune că da.


În acest an am avut o confruntare aproape explicită între două viziuni cu privire la viitorul României în UE (stânga PSD a promovat un discurs naţionalist, cu accente similare cu alte state din Europa de Est, dar care au avut drept efect scăderea încrederii în UE la votanţii PSD, iar opozanţii PSD au promovat un discurs foarte diferit, despre nevoia unei integrări şi mai accentuate şi nevoia promovării valorilor occidentale în România). Aceasta diferenţă nu era la fel de vizibilă în urmă cu ceva timp (în perioadele în care PSD ducea România în NATO, elimina vizele şi promova ideea că este unul din cele mai puternice partide socialiste din Europa). Acum, ca efect al ultimilor 3 ani de doctrina Dragnea, diferenţa este evidentă. Şi taxată clar la vot pe 26 mai, când trei sferturi dintre românii care au participat au votat altceva. De fapt, 3 ani de influenţă Dragnea asupra PSD au dus la alimentarea şi exacerbarea celor mai negre etichete pe care PSD le-a avut de-a lungul timpului, forţând azi partidul să îşi caute strategii de redefinire şi readaptare. 7 ani de prezenţă aproape constantă la guvernare a PSD, plus acţiunile din ultimii 3 ani au condus la o imagine care va dura foarte mult timp să fie estompată.

4. Românilor le este clar ce fel de lider îşi doresc şi ce calităţi are acesta?


Vom avea timp între cele două tururi să discutăm pe larg, însă există 3 atribute cheie care contează, porivit oricărei cercetări serioase: cinstea/integritatea (calitate de bază pentru orice lider care cere sprijin electoral), apropierea de oameni şi patriotismul. Dintre toate, contează cel mai mult integritatea, cinstea. Liderul care demonstrează că este cinstit, că nu are scheleţi în dulap, că nu şi-a amăgit susţinătorii – are prima şansă să fie crezut şi urmat atunci când vorbeşte despre problemele reale. Iar aici datele din sondaje indica un favorit clar, preşedintele în funcţie. Nevoia unei schimbări, drumul pro-european, continuarea luptei anticorupţie contează şi ele, ca şi capacitatea de a proteja veniturile românilor.

Dar, despre ce lider este mai mult sau mai puţin asociat cu calităţile dorite de votanţi, pe larg în textul următor, după ce votul va decide cine intră în turul doi, alaturi de preşedintele în funcţie.