Se poate şi să zicem că n-a fost nimic altceva decât opera unor progresişti cripto-neo comunişti de orientare neo-liberală, opera agenturilor străine în general şi a reţelelor Soros în special, în orice caz rezultatul unui complot împotriva PSD-ALDE pus la cale în laboratoarele subterane, întunecate şi urât mirositoare, unde viermuişte conspiraţia corporatiştilor iudeo-masonici cu sediul în capitala Letiţiei, ţara preferată de Maria Grapini, europarlamentar român de ieri, azi şi mâine.

Putem s-o facem. Fără probleme.

Dar asta nu înseamnă că ceea ce s-a petrecut ieri nu are dimensiunile unui moment excepţional de grav, fără precedent în ceea ce am învăţat despre jocurile la nivel înalt de la Bruxelles. Într-adevăr, nu există în anale consemnarea unui asemenea jet simultan de avertismente către un Stat Membru, programate a fi lansate simultan şi de la cel mai înalt nivel instituţional, acţiune dublată, la Bucureşti, de apariţia scrisorii semnate de cei 12 ambasadori, mesaj direct transmis de cancelariile statelor respective, cei mai importanţi parteneri ai României din UE şi NATO. Nu ezistă în anale un moment similar, aşa cum, evident, aşa ceva nu s-a petrecut (şi nimeni nu-şi închipuia că se va putea petrece vreodată) în cazul ţării care asigură Preşedenţia rotativă a Consiliului UE.

Iată-ne deschizători de drum, iar ceea ce s-a întâmplat ieri semnifică ceva special şi anunţă posibile consecinţe.

S-a transmis mesajul că, din punctul de vedere comun al instituţiilor europene, situaţia din România în ceea ce priveşte nerespectarea statului de drept şi atacurile considerate ca grave şi continue asupra sistemului justiţiei şi general sunt într-atât de serioase încât nu numai că riscă să frâneze dar să şi să inverseze sensul reformelor de până acum, totul sub semnul şirului de Ordonanţe de Urgenţă ale Guvernului prin care se tot modifică sau se preseupune că urmează să se modifice profund legislaţia existentă pentru a se veni în sprijinul unor anume “funcţionari publici de nivel înalt”. Dar asta se mai spusese de mai multe ori încât guvernanţii noştri deja aveau pielea tăbăcită şi injoncţiunile de tip clasic venite de la Bruxelles nu-i mai impresionau absolut deloc.

Drept care cei de la Bruxelles au decis că e nevoie de scoaterea artileriei grele.

Consecinţa? Ieri dimineaţă, în organismul colegial de conducere din Parlamentul European s-a luat în discuţie necesitatea că însuşi domnul Tajani, Preşedintele forumului european, în deschiderea Adunării Generale, să ţină o alocuţiune-avertisment pe tema derapajelor din România în privinţa valorilor statului de  drept, punând în gardă asupra adoptării de OUG şi susţinând din nou, cât se poate de oficial şi public, candidatura doamnei Kovesi, în condiţiile în care, la acea oră, fosta şefă a DNA era încă sub control judiciar. În plus, cu aceeaşi ocazie, Preşedintele PE a fost mandatat să trimită şi o scrisoare formală către autorităţile române pentru a fi siguri că cineva va auzi ceea ce s-a spus la Strasbourg. Interesant şi foarte sugestiv este şi faptul că, în şedinţa respectivă la care au participat şefii grupurilor parlamentare din PE, sursele mele prezente la faţa locului spun că cei de la PPE şi ALDE au formulat criticile cele mai dure, socialiştii s-au abţinut, dar nu au fost voci care să pledeze în favoarea României.

Aceeaşi situaţie la nivelul Comisiei Europene, unde Colegilor Comisarilor s-a reunit să asculte raportul prim-vice preşedintelui Frans Timmermans, la fel de extrem de critic şi cu o concluzie distrugătoare, mai precis anunţând că, dacă vor fi adoptate OUG, “Comisia Europeană va lua măsuri rapide, în câteva zile, şi ferme”. 

S-ar putea ca acest tip de mesaj, exact aşa formulat, să aibă o valoare cu totul nouă în acest moment în care “establismentul” politic de la Bruxelles îşi pregăteşte supravieţuirea şi intrarea, în formulă de echilibru cât de căt apropiată cu ceea ce este acum, în noul ciclu electoral. Pentru asta este nevoie să demonstreze electoratului că ţările-problemă şi partidele problemă din ţările-problemă nu mai sunt tolerate şi, în consecinţă, se iau măsurile necesare.

Există oarece invidie pe găselniţa imaginată de cei de la PPE în privinţa Ungariei la sugestia experimentatului vulpoi politic care este Joseph Daul: Viktor Orban şi FIDESZ s-au auto-suspendat şi vom mai vorbi după alegeri, când jocurile se vor calma. În cazul Poloniei, Comisia a mai trimis o nouă scrisoare-somaţie de intrarer în infringement dacă nu se vor reglementa prevederile unei legi din domeniul justiţiei. Rămâne de văzut ce vor decide socialiştii europeni în privinţa prezenţei PSD, criticată de unele voci influente din partidele membre ca fiind acum principala vulnerabilitate vizibilă şi uşor de atacat după ce Viktor Orban a ieşit de pe imaginea radar. Pe de altă parte, cei din ALDE şi-au formalizat propria exasperare de partenerul din România, partidul condus de dl. Călin Popescu-Tăriceanu pentru care, în termeni duri şi cu argumentele de acum făcute publice (întâmplător sau nu, ieşite pe piaţa din România tot ieri) preşedintele ALDE, Guy Verhofstadt, cere pur şi simplu excluderea posibil de formalizat în luna iunie a acestui an.

În fine, scrisoarea celor 12 ambasadori semnalizează că problema nu este numai în relaţiile la nivel curent între România şi instituţiile europene, ci devine o vulnerabilitate de ţară în calitatea noastră de membri ai spaţiului european şi euro-atlantic. De unde şi reacţia la fel de dură şi necruţătoare ce vine deopotrivă din ţartea aliaţilor americani şi europeni, deosebit de sensibil la aserţiunile aproape permanente privind existenţa în România a unei corupţii endemice ce a devenit o problemă reală de securitate naţională. Şi exact acesta a fost contextul în care s-a discutat întens, în toate capitalele ţărilor care semnează scrisoarea respectivă, dar şi în instituţiile europene, “cazul Kovesi”, interpretat nu de puţine ori drept o încercare de presiune politică asupra justiţiei.

Asta e pentru că aşa au ştiut ai noştri să prezinte situaţia din România, asa a fost capacitatea maximă de desfăşurare de competenţe a europarlamentarilor reprezentând arcul guvernamental PSD-ALDE, atât au putut să fie convingători miniştrii noştri care au defilat în flux continuu la Bruxelles, acesta este rezultatul acelei task-force conduse de fostul ministru Negrescu din PSD să convingă oficialii europeni să ridice MCV.

Atât s-a putut, astea sunt rezultatele. Am vorbit cu mai multe surse oficiale de rang foarte înalt de la Bruxelles şi nu numai, iar principala informaţie este că ar trebui ca ai noştri să fie foarte, foarte atenţi la mesajul lui Timmermans privind o reacţie fulgerătoare dacă vor fi date totuşi acele OUG pe justiţie, posibil chiar o procedură rapidă de cerere a deschiderii procedurilor pentru aplicarea “opţiunii nucleare” prezăzute de art 7, care să fie discutată imediat de Parlamentul European cu mari şanse să fie adoptată.

Şi cu doamna Kovesi cum rămâne? Pe 10 aprilie va fi a patra şi ultima rundă de negocieri între Parlament şi Consiliu. Până atunci, se întoarce la Bruxelles cu laurii de erou martirizat pe care, cu graţie, i-a aşezat pe fruntea-i ţara sa de baştină.