27 de ani de la victoria Revoluţiei

Marcăm împlinirea a 27 de ani de la ceea ce îndeobşte numim victoria Revoluţiei române cu sentimente amestecate. Predominant cu dezamăgiri justificate de oportunităţile ratate în principal din vina celor ce ne-au condus. Dar şi a noastră, cei ce i-am votat.

Cei ce am greşit grav încredinţându-le sarcini mult prea mari pentru puterea, dar mai cu seamă pentru cinstea şi moralitatea lor. Lăsându-ne prea adesea şi mult prea lesne păcăliţi de promisiuni ce s-au dovedit a fi fără nici cea mai mică acoperire în fapte.

Viaţa politică a României din aceste zile nu este una chiar foarte calmă, agitaţia post-electorală depăşind în mod sensibil cotele normalităţii. Lupta pentru preluarea puterii după consultarea electorală din 11 decembrie dobândeşte cu fiecare oră ce trece forme din ce în ce mai exacerbate. Loviturile de teatru, dublate de cele sub centură, căpătând dimensiuni tot mai spectaculoase. Uneori lipsite de onoare şi în dispreţul interesului naţional. Clamat în campanii ce nu îi mai conving nici pe cei mai naivi dintre noi. Minciunile se rostogolesc în cascadă asupra noastră, ele venind atât din partea celor ce deţin majoritatea parlamentară, dar şi din aceea a celor ce, pentru moment, par condamnaţi la patru ani de stat pe tuşă. Căci de adevărată opoziţie nu cred că sunt capabili în starea deplorabilă în care se află. În exclusivitate din vina lor.            

Fiecare dintre actorii vieţii politice româneşti a încercat, din 11 decembrie încoace, identificarea acelor mijloace de natură să le permite revendicarea accesului la guvernare. S-a recurs adesea la tertipuri, la sperjur, la păcăleli. Aşa cum face chiar în aceste zile preşedintele PSD, dl. Liviu Dragnea. Ori la crasa ignorare a realităţii, la autoamăgiri sterile, aşa cum procedează d-na Raluca Turcan. Insa care a preluat pare-se de la Alina Gorghiu sarcina compromiterii definitive şi a scoaterii de pe scena politică a PNL: Marele pericol fiind acela ca zbaterile mult prea adesea sterile, dar şi ofensatoare la adresa populaţiei, imensa păcăleală pe care o mai încearcă o dată falsa clasă politică a României să determine o consistentă parte a populaţiei să fie cuprinsă de un încă şi mai puternic sentiment de lehamite faţă de tot ceea ce înseamnă specificul unei vieţi petrecută sub însemnele democraţiei. Care e foarte adevărat că presupune şi anumite perioade de incertitudini şi turbulenţe.

Există riscul să uităm în astfel de condiţii că principalul câştig al Revoluţiei de la a cărei victorie se împlinesc astăzi, la miezul zilei, 27 de ani este acela al libertăţii. Care înseamnă şi posibilitatea de a-ţi desemna prin exercitarea necenzurată a dreptului de a vota conducătorii, arătând astfel cine ţi se pare cel mai potrivit pentru a avea grijă de destinele ţării în următorii patru ani.

Scăzuta prezenţă la urne la alegerile din 11 decembrie este un indiciu că cetăţenii României au o încredere din ce în ce mai slabă în cei ce în campanii le promit că, în cazul în care îi vom alege, vom avea parte doar de lapte, miere, prosperitate şi salarii pe îndestulate. Că electorii au ajuns să creadă că nu mai au pe cine să voteze.

Şi totuşi, dacă e ceva demn de semnalat cu ocazia acestei noi aniversări a Revoluţiei române e tocmai redeschiderea dosarelor care par să conţină cheile dezlegării marilor enigme privind evoluţiile de după 22 decembrie 1989, ora 12. Atunci când Ceauşescu a fost silit să abandoneze definitiv puterea. Moment din care a reînceput minciuna. Ce se prelungeşte în diferite feluri, sub ochii noştri, în aceste zile.

Procurorii care au mai luat o dată, a câta oară?, la cercetat respectivele dosare vorbesc din ce în ce mai apăsat despre existenţa unei lovituri de stat care s-a suprapus, iar de la un moment, a continuat şi apoi chiar a deturnat sensul profund al revoltei populare. O deturnare care, din păcate, a avut preţul ei imens cuantificat în vieţi sacrificate, răniţi, familii îndoliate. Dar şi în dezamăgirea cu care ne confruntăm astăzi.

E de sperat că viitoarea aniversare a Revoluţiei va aduce cu sine măcar clarificarea principalelor aspecte complicate din istoria unor zile însângerate.

În această clarificare mult prea mult amânată s-ar putea afla şansa unui plus de încredere în utilitatea şi binefacerile democraţiei.